Cantec
Tara-avem si noi sub soare,
Si-o r vnesc dusmani destui,
Dar prin vremi asupritoare
N-am lasat-o nimanui.
E bogata, zici ! vezi bine,
E bogata, caci in ea
Multe inimi sunt, straine,
Si-i frumoasa, ca-i a mea.
Daca-i mica, nu-i de-ocara,
Caci viteji in ea mai s nt,
Si-apoi si la noi in tara
Creste fierul din pam nt :
Cnd voim, il stim culege,
Stim cum sa izbim cu el
Cnd dusmani lipsiti de lege
Vin spre noi cu g nd misel.
Steag avem si noi, straine,
Si-l iubim cu juram nt.
Ziua raului c nd vine,
Ce frumos se zbate-n v nt !
E fr umos si steagul vostru,
Dar pe-al nostru de-l privesc
Tot mai m ndr u este-al nostru,
Si mai sf nt, ca-i rom nesc.
Rupt de-asprimile furtunii
Rascolite de dusmani
L-au purtat cinstit strabunii
Prin at t amar de ani.
De ne cheama azi la moarte,
Veseli mergem la razboi :
Sa dea Domnul sa ni-l poarte
Si nepotii tot ca noi !
Stim si noi o lege sf nta,
Si de-un veac de ani acum
Stam cu ochii tot spre tinta,
Mergem tot pe-acelasi dr um.
Pentru sf nta leg e-a crucii,
Pentr u limba ce-o vorbim :
Ce de-otel pe sabii lucii
Pus-am noi de c nd traim !
Stie Dumnezeu de-i bine
Ori de facem vrun pacat
Dar noi stim c-asa e bine
Sa tinem ce-am apucat.
Pentr u lege, pentru limba,
Noi cu gura prindem foc :
Numai v ntul se tot schimba,
Insa muntii stau pe loc.
Sunt si neamuri mai cu nume,
Mai vestite la razboi ;
Or fi multe poate-n lume,
Cte n-au ajuns la noi.
Dar noi stim ce ne-nvatara
Cei ce-au fost, si c nd rostim
Vorba sf nta neam si tara
Noi, straine, tresarim.
Pentru cel ce ne iubeste,
Tot ce-avem noi dam cu drag,
Dar c nd neamul ni-l huleste
Si vrajmas ne vine-n prag,
Mii de osti cu el s-aduca :
Noi suntem rom ni destui
Cnd de piept cu noi s-apuca,
Aiba-l ceru-n mila lui !
Autor: George Cosbuc Poezia Cantec de George Cosbuc
|