De profundis
Pe sub dealurile Plevnei
Doar me spaima si fior ul,
Soarele-si ascunde fata
Si-ngrozit se-ntoarce nor ul
Sa se duca-ntr-alte parti.
O, a fost acolo-n vale
Moarte si pierire-odata,
Iar amara ei cumplire
Scrisa vreme-ndelungata
Povesti-se-va prin carti.
Umbla mai incet cu plugul,
Tu taranule, cu grapa,
Poar ta-te sa dai tar na
Mai deoparte-ncet cu sapa
Pe colnice cu porumb
Poate unde scur mi pam ntul
Tu sa vezi ca iese s nge,
Plugul tau sa dezveleasca
Vrun voinic ce-n groapa pl nge
Zbuciumat de spazi si plumb.
Au venit din munti cu soare
Si din vai intunecate,
Au lasat pustii acasa
St ne si c mpii si sate
Si-au trecut grozavul r u.
Moar te ! Tu aveai cu tine
Tot alaiul spaimei tale :
Spune tu, putut-ai, moarte,
Sa opresti voinicii-n cale,
Sa le pui m niei fr u ?
Pe sub dealuri pe la Plevna
Doarme spaima si fiorul
Plin de grije si-n tacere
Se strecoara calator ul
Prin pustiul loc de-omor.
Eu ma tem de-un semn, de-o soapta,
Caci din gropile tacute
Vor iesi cei morti cu vuiet,
Sute-n lupta iar cu sute,
Repet nd pierirea lor !
Autor: George Cosbuc
Poezia De profundis de George Cosbuc
|
