Dunarea si Oltul

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Dunarea vorbea cu Oltul :
Tu, copile drag al meu,
Zbuciumat tu vii la vale

Tulbure mereu
Ploua mult la voi la munte,
Sate si c mpii de-neci,
Ori ti-e firea ta de-a r upe
Maluri pe-unde treci ?
Rup si maluri c teodata
Si fac holdele de pier,
Iar c nd ploua mult la munte
Cap de om eu cer.
Dar nu-i asta, maica sf nta,
Nu de asta-s tulburat,
Ci de c te vad mi-e mila,
Maica, si-i pacat !
Tu, pe unde-alergi prin lume,
Vezi si tari si munti frumosi,
Neamuri ce-si vorbesc ferice
Graiul din stramosi.
Toate lauda pe Domnul,
Libere-a trai cum vor,
Vesele fiind de viata
Si de soarta lor.
Vezi si-aici poporul nostru
Cel din veac adus pe-aici,
Sprintene si m ndre fete
Si flacai voinici.
Si ti-e draga tara asta
De rom ni, caci te iubesc
Dar tu nu cunosti de-a-ntregul

Neamul rom nesc !
Eu de unde vin, m hnitul,
Furios spre ses scobor,
Caci de unde vin, e spaima.
Groaza si fior.
Tot rom ni sunt si pe-acolo,
Neam din veac pe-aici adus,
Dar pe g tul lor si astazi
Jugul este pus.
Ei n-au voie sa-si vorbeasca
Graiul stramosesc ce-l au,
Iar in coasta lor de-a pur uri
Sulitele stau.
Sf nta libertate este
Nume gol pe-al lor pam nt :
Cei nedrepti sunt cei puternici,
Singuri au cuv nt !
Ah, de mila lor eu, maica,
Vin asa de tulburat,
Si de ciuda pe dusmanii
Cei ce l-au calcat.
Iar de-nec si mal si oameni,
Nu mai stiu ce fac nici eu
Ca ma simt de-at ta jale
Tulbure mereu !