Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Ion Milos
(1850 - 1889)

241 Poezii

Poezia de azi

Istoria naturala
de Marius Robescu
Oamenii fac salturi de tipar in cosmos
in timp ce
frigul cosmic coboara tot mai des pe pamant

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




EL-ZORAB

Vezi toate poeziile poetului




La pasa vine un arab,
Cu ochii stinsi, cu graiul slab.
Sunt, pasa, neam de beduin,
Si de la Bab-el-Manteb vin
Sa vand pe El-Zorab.
Arabii toti rasar din cort,
Sa-mi vada roibul, cand il port
Si-l joc in frau si-l las in trap!
Mi-e drag ca ochii mei din cap
Si nu l-as da nici mort.
Dar trei copii de foame-mi mor!
Uscat e cerul gurii lor;
Si de amar indelungat,

Nevestei mele i-a secat
Al laptelui izvor!
Ai mei pierduti sunt, pasa, toti:
O, mantuie-i, de vrei, ca poti!
Da-mi bani pe cal! Ca sunt sarac!
Da-mi bani! Daca-l gasesti pe plac,
Da-mi numai cat socoti!
El poarta calul, dand ocol,
In trap grabit, in pas domol,
Si ochii pasei mari s-aprind;
Carunta-i barba netezind
Sta mut, de suflet gol.
O mie de techini primesti?
O, pasa, cat de darnic esti!
Mai mult decat in visul meu!
Sa-ti rasplateasca Dumnezeu,
Asa cum imi platesti!
Arabul ia, cu ochii plini
De zambet, mia de techini
De-acum, de-acum ei sunt scapati,
De-acum vor fi si ei bogati,
N-or cere la straini!
Nu vor trai sub cort in fum,
Nu-i vor cersi copiii-n drum,
Nevasta lui se va-ntrema;
Si vor avea si ei ce da
Saracilor de-acum!

El strange banii mai cu foc,
Si pleaca, beat de mult noroc,
Si-alearga dus d-un singur gand,
Deodata insa, tremurand,
Se-ntoarce, sta pe loc.
Se uita lung la bani, si pal
Se clatina, ca dus de-un val,
Apoi la cal priveste drept;
Cu pasii rari, cu fruntea-n piept,
S-apropie de cal.
Cuprinde gatul lui plangand
Si-n aspra-i coama ingropand
Obrajii palizi: Pui de leu,
Suspina trist. Odorul meu,
Tu stii ca eu te vand!
Copiii mei nu s-or juca
Mai mult cu frunze-n coama ta,
Nu te-or petrece la izvor:
De-acum smochini, din mana lor,
Ei n-or avea cui da!
Ei nu vor mai iesi cu drag
Sa-ntinda mainile din prag,
Sa-i iau cu mine-n sea pe rand!
Ei nu vor mai iesi razand
In calea mea sirag!
Copiii mei cum sa-i imbun
Nevestei mele ce sa-i spun,
Cand va-ntreba de El-Zorab
Va rade-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!

Raira, tu, nevasta mea,
Pe El-Zorab nu-l vei vedea
De-acum, urmandu-te la pas,
Nici in genunchi la al tau glas
El nu va mai cadea!
Pe-Ardun al tau, pe Ben-Ardun,
N-ai sa-l mai vezi in zbor nebun
Pe urma unui soim usor
Ca sa-ti impuste soimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!
Nu vei zambi, cum salta-n vant
Ardun al tau in alb vestmant;
Si ca sa simti sosirea lui
Mai mult de-acum tu n-o sa pui
Urechea la pamant!
O, calul meu! Tu, fala mea,
De-acum eu nu te voi vedea
Cum tii tu narile-n pamant
Si coada ta fuior in vant,
In zbor de randunea!
Cum mesteci spuma alba-n frau,
Cum joci al coamei galben rau.
Cum iei pamantul in galop
Si cum te-asterni ca un potop
De trasnete-n pustiu!
Stia pustiul de noi doi
Si zarea se-ngrozea de noi

Si tu de-acum al cui vei fi?
Si cine te va mai scuti
De vanturi si de ploi?
Nu vor grai cu tine bland,
Te-or injura cu toti pe rand
Si te vor bate,-odorul meu,
Si te-or purta si mult, si greu;
Lasa-te-vor flamand!
Si te vor bate,-odorul meu,
Sa mori tu, cel crescut de noi!
Ia-ti banii, pasa! Sunt sarac,
Dar fara cal eu ce sa fac:
Da-mi calul inapoi!
Se-ncrunta pasa: Esti nebun?
Voiesti pe ianiceri sa-i pun
Sa te de-a cainilor? Asa!
E calul meu, si n-astepta
De doua ori sa-ti spun!
Al tau? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui asculta el,
Din leu turbat facandu-l miel?
Al tau? O, pasa, nu!
Al meu e! Pentru calul meu
Ma prind de piept cu Dumnezeu
Ai inima! Tu poti sa ai
Mai vrednici si mai mandri cai,
Dar eu, stapane, eu?

Intreaga mila ta o cer!
Alah e drept si-Alah din cer
Va judeca ce-i intre noi,
Ca ma rapesti si ma despoi,
M-arunci pe drum sa pier.
Si lumea te va blestema,
Ca-i blestem faptuirea ta!
Voi merge, pasa, sa cersesc,
Dar mila voastra n-o primesc
Ce bine-mi poti tu da?
Da pasa semn. Sa-l dezbracati
Si binele in vergi i-l dati!
Sar eunucii, vin, il prind
Se-ntoarce-arabul rasarind
Cu ochii inghetati
El scoate grabnic un pumnal,
Si-un val de sange, rosu val
De sange cald a izvorat
Din nobil-incomatul gat,
Si cade mortul cal.
Sta pasa beat, cu ochi topiti,
Se trag spahiii-ncremeniti.
Si-arabul, in genunchi plecat,
Saruta sangele-nchegat
Pe ochii-ntepeniti.
Sa-ntoarce-apoi cu ochi pagani
Si-arunca fierul crunt din maini:

Te-or razbuna copiii mei!
Si-acum ma taie, daca vrei,
Si-arunca-ma la caini!


Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia EL-ZORAB pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe


Copyright 2014 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani