IN SANTURI

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Burcel in sant muri strivind
O tigva paganeasca,
Soimu-n radan cazu racnind:
Moldova sa traiasca!
Curcanul cel voinic si bun,
El, Penes, spune-acestea,
Dar n-a spus tot. Eu vreau sa spun
Deplin acum povestea.
Burcel era oltean, un pui,
Ajuns din intamplare
Intre flacaii din Vaslui,
Viteaz minune-mare.
Iar cand muri, strivind in sant
O tigva paganeasca,
Strigat-a bietul dorobant:
Muntenia sa traiasca!
Burcel si Soim, trasniti in zbor
Cazura-n sant deodata;
Strigand deodata tara lor
Cea-n doua despicata.
Alaturea de ei gemea
Cazut si capitanul,
Izbit de moarte se trudea
Cu ochii-nchisi sarmanul.
El auzise pe cei doi
Ce spusera-n cadere,
Si jalnic se-nalta-n noroi,
Privindu-i cu durere.

Si zise-apoi: O tara e,
Cum una ni-e-mania!
Muntenia, Moldova ce?
Traiasca Romania!
Atunci si Soimu si Burcel
Cu fata inseninata
Privira lung si-adanc la el,
Si-au tresarit deodata.
Spre-acelasi loc, spre nord privind,
Si sus apoi, taria,
Toti trei strigar-atunci murind:
Traiasca Romania!