| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Linistit si domestic de Victor Felea Din nou vine toamna a si venit incetosate sint geamurile dimineata Iar stratul de bruma straluceste Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Moartea lui gelu
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului George Cosbuc
|
|||
|
|
|||
| Razlet din ostirea batuta, Fugind pe campia tacuta, Cazu de pe cal, de durere, Pe marginea apei. Si piere. Din rana si-ar smulge sageata Si n-are putere. Pierdut-a si oaste si tara. E noapte-n vazduhuri; si rara E zbaterea apei, cand valul Atinge cu aripa-i malul - Iar Gelu, prin noapte stand singur, Vorbeste cu calul: - "Vai, murgule, jalea ma curma Ma lupt cu durerea din urma, Caci ranele-mi sapa mormantul, Degeaba imprastii tu vantul Din coama, piciorul tau scurma Degeaba pamantul. Ma cherni prin nechezuri pagane Si parca zici: «Vino, stapane! Vezi, picura ranele tale Si neguri se nalta din vale, E noapte, si ziua de mane Ne-ajunge pe cale!» Trei suliti facutu-si-au strunga Prin mine! Ma zbucium pe-o dunga Si nu-mi mai simt bratul si braul; Tu-ti rupi cu picioarele fraul - Las', murgule, las' sa ne-ajunga Pe-aicea pustiul. De-acum tu . . . cat va cuprinde "Mantaua, deasupra-mi o-ntinde Si-apoi cu picioarele-mi sapa Mormantul pe margini de apa, Si-n urma cu dintii ma prinde Si-arunca-ma-n groapa. Jeleasca-ma apele Cernii! Sa-mi bubuie crivatul iernii, Ca-n taberi al cailor tropot; Iar vesnicul apelor sopot Sa-mi para ca ceasul vecernii, O ruga de clopot. Si poate, sosi-va o vreme Cand muntii vor fierbe, vor geme Cu hohote mamele-n praguri, Vor trece barbatii-n siraguri Cand bucium suna-va sa cheme Pe tineri sub steaguri. Iar tu de-i trai, fratioare, Sa-mi vezi luptatorii-n picioare, Atunci cand sosit va fi ceasul, Abate-ti pe-aice tu pasial: Necheaza-mi, si atunci eu din groapa Cunoaste-ti-voi glasul! Si-armat voi iesi eu afara, Si veseli vom trece noi iara Prin suliti si foc inainte, Sa tie potrivnicii, minte Ca-s vii, cand e vorba de tara, Si mortii-n morminte!" El zice, si mana si-o strange Pe pieptul cel umed de sange - Iar calul sta singur de paza Lui Gelu, si trist el aseaza Pe pieptul stapanului capul Si astfel vegheaza. Si-auzi! Ca un vant ce clateste Padurea, cand ploaia soseste, Asa din adancuri de zare Un vuiet prin noapte rasare. Iar vuietul vine, si creste, Mai iute, mai tare. Si iata-i, din umbrele vaii Cu scuturi ies repezi flacaii, Ca mortii ce-si lasa mormantul; Ies roibii cu umblet ca vantul, Rasar de tutindeni, de pare Ca-i varsa pamantul. Arcasii lui Arpad! In goana Ei fug dup-ostirea dusmana. Si, uzi de-alergare, se-ncura Fugarii prin negura sura, Cu fraul pe coama, si-arcasii Cu spazile-n gura. Navalnic s-apropie pasii, Si-n goana lor canta arcasii. Si-asa de salbatic li-e cantul - Din piele de urs au vesmantul, Si-n barbile lor incalcite Se-mpiedica vantul. Iar Gel, auzindti-i prin zare, De spaima si groaza tresare - El moare! Si canta paganii! N-au domn si n-au tara romanii, Si-adusi i de vanturi in tara Sunt astazi stapanii! Si-n mainile cui e scaparea? Nu-i piept sa le-nchida cararea? Nu-i brat de voinic, sa-i abata? Si nu e pe lume-o sageata Ca-n inima gloatei lui Arpad Adanc sa strabata? Si Gelu Ic judeca toate: Se-nalta proptindu-se-n coate Si-a calului glezn-o cuprinde, Cu graba el arcul si-l prinde, Si-nvarte sageata si-o scoate Din rana, si-o-ntinde: Si vajie slaba sageata Cu gemetul mortii deodata - Arcasii trec repezi in cale, Si-i vuiet si-i chiot prin vale: Ce cant dc-ngropare lui Gelu Si-ostirilor sale! Iar vuietu-n neguri patrunde Si-n inima noptii s-ascunde Departe, si-n valuri de valuri Ecoul izbindu-sc-n dealuri De zece ori jalnic raspunde Pustiilor maluri. De zece ori, iarasi de zece, Si scade, si piere, si trece, De data din urma rasuna - Tacerea-mprastiata s-aduna Si-n neguri aluneca rece O bolnava luna. Iar calul, vedenie muta, Cu coama de vanturi batuta, Sta-n noaptea cu neguri de paza Lui Gelu; si trist el aseaza Pe pieptul stapanului capul Si astfel vegheaza. Iar apa la maluri se frange Si cade pe spate si plange: "Cu fierul potcoavei tu-mi sapa Mormantul pe margini de apa, Si-n urma cu dintii ma prinde Si-arunca-ma-n groapa!" |
|||
Pune poezia Moartea lui gelu pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |