O NOAPTE PE CARAIMAN
Scoboara degraba ciobanul
La tarla cu oile lui.
E seara pe culme, si nu-i:
Se-ntuneca-ncet Caraimanul
Cum nu-l mai vazui.
Stau neguri pe Jepi, pe Furnica,
Si neguri pe Varful-cu-Dor:
Se lasa din umedul nor
Tacerea si noaptea si frica
Pe culmile lor.
S-a stins dupa muceda stanca
Si ultimul rosu de-apus.
Deodata, cu soarele dus,
O noapte cumplita si-adanca
Se varsa de sus.
Iar alta se urca din vale
Cu spaima eternei taceri
Ah, cum a fost ziua de ieri?
Grozave sunt, Noapte,-ale tale
Tacute puteri!
N-aude urechea, nu vede
Nici ochiul nimic. Si de viu
Tu pari ingropat in sicriu
Si sufletu-n tine se crede
Un pom in pustiu!
Asa inaintea crearii
A fost tohu-bohu, socot:
Plutea peste-adanc Sevaot,
Si, nestiutor al miscarii,
Sta haosul tot.
Aici, in salbatica noapte
Cunosti ce e vecinic si sfant.
Ce soli ai vietilor sant
O raza si cateva soapte
Pierdute de vant!
Autor: George Cosbuc
Poezia O NOAPTE PE CARAIMAN de George Cosbuc
|
