PASTORITA
Umbre mari rasar pe cale,
Ziua moare dupa culmi;
De pe coasta, pe sub ulmi,
Se scoboara mieii-n vale.
Obosit si bland popor!
Si cantand, paseste-agale
O copila-n urma lor.
Noapte buna, soare sfant,
Pana maine! Noapte buna!
Maine iar vom fi-mpreuna,
Tu sa razi si eu sa cant.
Maine pana-n zori te scoala,
Ada flori de-argint in poala
Si le-asterne pe pamant!
Si, murind, intinereste
Soarele de dragul ei,
Si-o cununa de scantei
El prin par i le-mpleteste:
Maine daca n-oi veni.
Paru-n apa ti-l priveste,
Dor de mine de-ti va fi!
Si-i va fi de soare dor!
Maine blonda pastorita,
Despletind a ei cosita
Toata ziua la izvor,
Va privi cu drag la plete
Pline de-aur ce i-l dete
Soarele ascuns sub nor.
Autor: George Cosbuc
Poezia PASTORITA de George Cosbuc
|
