 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
Pe drumul Plevnei
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
Iar pe drumul care duce
de la Dunare spre munte
Trec rom nii zi si noapte
catre Plevna, merg si vin.
Vesele batalioane
cu maiorii lor in frunte,
Sir de care cu provizii
schilaviti in haine crunte
Sc rt it si chiu, si tropot
pe-acel drum de oameni plin.
Intr-acest pestrit amestec,
scobor nd pe dealuri, iata
Pe-un razor s-oprise-n cale
o batr na si gemea,
Cu desagii goi pe umeri,
semn de-o cale-ndelungata.
Iar din vai, urc nd alene
se vedea venind o ceata
De dr umeti din tara noastra
si s-oprira l nga ea.
Buna calea , zise unul,
Inima va fie buna,
Oameni buni ! Dar unde mergeti ?
De ne-ajuta Dumnezeu,
Noi, la Plevna, maica draga .
Tot la Plevna ! Cum ne-aduna !
Eu de-acolo viu. Baiatul
mi-e-n razboi acu de-o luna,
Si m-am dus sa-mi vad baiatul
ca-i la Plevna si-i al meu .
Repede-mprejur se str nse
ca prin far mec toata ceata
Ca sa-ntrebe cum e Plevna ?
cum stau turcii-nchisi in ea ?
Ce mai zice Carol-voda,
c nd o fi razboiul gata ?
Si-mbatata de potopul
intrebarilor ea, biata,
Isi stergea cu palma ochii
si pl ng nd le tot spunea.
Dar in ur ma, ei de grija
noptii, ca sa nu-i apuce :
Sa ram i in pace, maica,
sa te vada Domnul sf nt .
Si grabiti se ridicara
toti de jos, fac ndu-si cr uce.
Ea, cu ochii plini de pl nset,
privea gloata cum se duce,
Si-un pustiu simti-mprejuru-i
si-ntuneric pe pam nt.
Stete-asa, mereu privindu-i
si deodata-n fuga mare
Ea porni la deal, cu strigat
sa s-opreasca ceata-n loc.
Cnd ajunse-abia trag ndu-si
putintica rasuflare :
Dragi crestini, voi unde mergeti ?
aveti mila si-ndurare,
Eu ma-ntorc cu voi acolo
la baiatul meu, in foc !
Dar ai fost ! La Plevna, maica,
toate-acum iti sunt stiute,
Ti-ai vazut si tu baiatul,
ce mai vrei sa vezi acum ?
Sa te-ntorci, in sat acasa ;
ia-ti toiagul tau si du-te.
Noi suntem cu totii tineri
zor avem si mergem iute,
Tu esti slaba si putina
si e mult de mers pe dr um .
Ea-si intinse-atunci cu gemet
m inile, strig nd cu jale :
Nu ma bateti cu nevrerea,
ca va bate Dumnezeu !
Voi fugi cu voi alaturi,
si de voi muri pe cale,
Tot at t ! M-oi sti aproape
de baiat ! In sat, acasa
E pustiu, ca n-am pe nimeni !
Orice-o fi, ma duc si eu !
Autor: George Cosbuc
Poezia Pe drumul Plevnei de George Cosbuc
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
