Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Carare Petru
(1935 - ?)

179 Poezii

Poezia de azi

Caut portretul LUl hegel
de Marin Sorescu


Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




Referinte critice George Cosbuc

Poezii Cantece Balade Romante
Copilaria, amintirile, barba de apostol a parintelui Sebastian, glumele de la Nasaud, mama de pe prispa, basmele cu Piparus si Pricolici, toate au venit cu el, toate le ducea cu o nemarturisita povara pe umerii lui indoiti inainte de vreme. El le alinta in fiecare ceas, le oranduia, le netezea cu patima, si cu delicatete se infasura in dantelele lor usoare, le stropea cu plans si cu flori de busuioc, iar intr-o zi le-a adunat una langa alta, scumpeturi intr-o lada de zestre taraneasca, minunata cu crestaturi si arabescuri inflorite si le-a zis: Balade si idile.
Volumul lui Cosbuc, ca un proaspat vant de primavara patruns brusc in linistea obosita a unui iatac, a zguduit puternic nervii discordanti dimprejur, a inviorat atmosfera, a deschis un orizont nou si a avut marele merit de a reintroduce principiul sanatatii in literatura. (. . .)
Poezia lui Cosbucie o harfa eoliana pe care natura canta in draga voie. E conceptia omului de la tara in intimitate straveche cu cerul si cu pamantul, de aceea pulsatiile vii, multitudinea de senzatii, patetismul estetic care se revarsa din aceste pagini pline de miscare. Fiecare anotimp isi desface bogatiile prodigioase ee se risipesc sub ochii nostri stropite cu pulbere de aur. E o incrucisare de forte ascunse, un urias erotism al firii, o mareata invalmaseala de energii active, printre cari omul apare ca un atom ce se pierde in infinit.
OCTAVIAN GOGA

Pentru corectitudinea ritmului si a rimelor — precum, si pentru producerea de rime noua — are Cosbuc o deosebita dibacie si dragoste si stie sa reflecteze adeseori si in sunetele cuvintelor la mersul mai sprinten ori mai intrerupt, mai agitat ori mai linistit al actiunii ce le descrie . ..
G. BOGDAN-DUICA

Pe campul vast al publicisticii romane, pe care creste atata spanac des si abundent, a aparut, in sfarsit, zilele acestea si un copac, si e asa de mandru si asa de puternic, ca mii si mii de recolte de buruieni ni se vor perinda, si el va sta tot mereu in picioare, tot mai sanatos si mai trainic, infruntand gustul actual si vremea cu schimbarile ei capricioase, si facand din ce in ce mai mult fala limbii noastre romanesti — un volum de Balade si idile de George Cosbuc.
I. L. CARAGJALE

Atunci, cand din volumul de poezii al unui geniu picurase atata melancolie, incat a putut potopi sufletele unui neam intreg, atunci cand poetii romantici se retrageau din razele soarelui si de zgomotul zilei, cautand linistea noptilor cu luciu de luna, cand ochii lor priveau natura numai atat timp, cat ea putea sa le inraureasca sufletul si apoi inchideau pleoapele obosite ca sa poata strabate cu privirile lor tainice, de multe ori inchipuite ale unui suflet, — atunci aparii Cosbuc cu fruntea senina si cu zambetul pe buze. impingand cu coatele in dreapta si in stanga, isi facu cu indaratnicie loc prin multime si ajungand la noi ne lua cu sine. Ne-a dus departe-departe, intr-un sat la poalele acelui munte, care tintuieste pentru totdeauna colturile a trei tari romane, si ne-a aratat cer senin, ne-a expus soarelui dogoritor al amiezii pline de lumina si culori, de miscare gratioasa si de contururi precise . . .
. . . Cosbuc nu e numai un poet de frunte in literatura romaneasca, ci un apostol, sosind in momentul cand era nevoie de el.
SEXTIL PUSCARIU

Cosbuc a facut o revolutie in poezia romaneasca. El a introdus pe taranii nostri in poezie, tarani adevarati, cu pacate si cu calitati mari, cu dureri si bucurii, oameni intregi. Pana la el in poezia romaneasca taranul era fantosa de opereta sau martir de melodrama. Cosbuc l-a cantat intaia oara asa cum este.
Venind cu sufletul plin si neprihanit a dat o intorsatura noua mersului poeziei romanesti. Sanatatea exuberanta din versurile lui a oprit valul de morbidenta sentimentala in care cazusera epigonii lui Emincscu. Opera lui e atat de personala, incat n-a putut face scoala. Rimele, ritmul, culoarea, fraza poeziei lui Cosbuc sunt atat de specifice, incat exclud posibilitatea imitatiei.
LIVIU REBREANU

In istoria versificatiei noastre, Cosbuc isi are locul ele frunte, ca un nesecat inventiv de forme si de varietati ritmice. Artistul a fost un cunoscator adanc a! limbii, un filolog in toata puterea cuvantului.
SERB AN CIOCULESCU

Calauzit de un ideal clasic, poetul creeaza viziunea unei lumi in care itotul se incadreaza intr-o ordine morala de ajuns de cuprinzatoare spre a nu frana expansiunea fireasca a vietii si suficient de stabila pentru a nu permite excese ce ar putea aduce colectivitatea spre destramare. Lupta pentru libertate si demnitate umana nu numai ca nu contrazice o asemenea or dar decurge din ea ca necesitate. (.. .) Prin vigoarea lor echilibrata, fie acestea pasteluri, „idile, balade sau incendiare cantece de rascoala, slavesc, fiecare in ei, virtutile poporului roman.
DUMITRU MICU

Puterea cu adevarat uimitoare in manuirea limbii romanesti o arata Cosbuc in constructia strofei. Strofa lui e variata, capricioasa — cateodata un adevarat mozaic. Nici un poet roman nu poate sa se compare in aceasta privinta cu Cosbuc. Simtind saracia limbii, el o mladiaza, o tortureaza aproape in strofa compensand prin aceasta mladiere lipsa ei de bogatie. Strofa obisnuita, de patru versuri, e aproape necunoscuta lui Cosbuc. Strofele lui sunt sase, opt, zece, unsprezece sau chiar saisprezece versuri (in Manioasa). Rime bogate, ciadul cum rimeaza versurile intre ele e si mai bogat si variat. Aceeasi maiestrie arata Cosbuc in ritm, c un element atat de important, deoarece exprim parte tremurarea ritmata a sentimentului. Cu instinct de adevarat poet, el simte totdeauna ritmul care-i trebuie pentru exprimarea unei anumite stari sufletesti. (. . .)
Cosbuc nu va ajunge pe Emineseu in exprimarea ideilor inalte si abstracte, dar in exprimarea lor poate sa introduca mai multa viata concreta si reala. Intr-un cuvant, Cosbuc nu va ajunge pe Emineseu acolo unde e propriul teren al liricii moderne si al lui Emineseu in crearea romantica — dar in aceasta creatiune el poate sa introduca elementele clasice, pentru ca una si alta nu se exclud in mod absolut.
Dar chiar daca ar fi asa, chiar daca crearea romantica si clasica s-ar exclude una pe alta ca doua antiteze, e posibila o sinteza superioara, o creatiune artistica care sa nu fie nici una, nici alta, dar sa contina totusi intr-o armonie superioara calitatile si ale unuia si ale altuia.
C. DOBROGEANU-GHEREA

Emineseu a tras in poezia romaneasca o brazda atat de adanca incat contemporanii si urmasii s-au impotmolit intransa vreme indelungata. Eminescia-nismul ajunsese o boala pe care lipsa de talent a epigonilor o agrava din zi in zi. Intervenise o criza, o epoca stearpa si stearsa, parca geniul Emineseu ar fi sleit vana literara romaneasca — D. Vlahuta chiar constata poticneala, o condamna si . . . ramanea eminescian . . .
Atunci a venit Cosbuc. A pornit de-a curmezisul curentului general, croind alta brazda, fara sovaire, privind drept inainte: Nunta Zamfirei. ..
A rasarit deodata, fara sa-l stie nimeni, fara sa faca ucenicia cafenelelor si bisericutelor bucurestene. Si a biruit impotriva tuturor celor scufundati in imitatii si neputinte.
A adus lumina, sanatate, voiosie. A deschis larg perdelele od.aitii in care zacea bolnavul, si aerul proaspat, romanesc a navalit inauntru, ucigand microbii, inzdravenind pe cei ce mai aveau putere de viata: Balade si idile . . .
L. REBREANU

Cosbuc a fost adevaratul si poate singurul poet al pamantului si neamului romanesc cel etern, asa cum a ramas dedesubtul schimbarilor si al furtunilor aduse de vremuri. in poezia lui Cosbuc nu sunt curente de idei trecatoare, atitudini de sistem filozofic si de scoala literara.
„Optimismul sau nu este altceva decat sanatatea, decat seninul si armonia sufletului sau. Aceasta sanatate si aceasta armonie sufleteasca apar in chip splendid si in arta sa, in perfectia, libera si neatinsa, a versului sau luminos.
Cosbuc a fost un scriitor rar, un scriitor unic in intreaga literatura a vremurilor de azi. Trebuia un concurs rar de imprejurari ca sa poata aparea Cosbuc. Trebuia sa se nasca intr-un sat de tarani sanatosi si bogati, cu vechi asezari cinstite, un fecior genial cu sufletul — amestec rar! — contemplativ si viteaz. Si astfel, in acest secol tulbure si plin de contraste exagerate, a putut aparea un poet clasic in adevaratul inteles al cuvantului.
G. IBRAILEANU

Substanta poeziei lui Emineseu vine din el insusi, din marele suflet zbuciumat, din clocotirea de pasiuni, din aspiratia suprema spre linistea nefiintii. Poezia lui Cosbuc e din afara. Elementul pasional ii lipseste cu totul. Poetul nu-si talmaceste decat emotiile impersonale. E un artist ce-si potriveste sunetele si icoanele in fata unei privelisti sau a unei idile.
Daca n-am gasi tot in Emineseu cele mai muzicale si mai plastice versuri ce s-au scris in romaneste, am putea spune ca poetul ardelean a fost cel mai desavarsit mestesugar al versului nostru. Cosbuc nu ajunge la perfectiunea unora din versurile lui Emineseu; are insa o stapanire de forma suverana. Pe cat e de inegal Emineseu, pe atat e de egal Cosbuc. Nu e poet care sa fi mladiat mai bine limba in fine sonoritati.
E. LOVINESCU

Cosbuc are „filosofia lui, exprimata si intr-o poveste vesela, si care este absenta oricarei filosofii dialectice, supunerea impreuna cu poporul la datinile ce simbolizeaza impenetrabilitatea misterului. Este o gandire sanatoasa in orice caz, pe care poetul are tactul de a n-o , distructiv ci de a inscena in ritualul celor doua evenimente. Si intr-o balada si intr-alta atmosfera este fabuloasa, ca si la Eminescu, ca spre a sugera rsalitatea fenomenelor, dar tinuta grupurilor, vorbirea lor e taraneasca. In leganarea multimilor, in trecerea mecanica de la o atitudine la alta, de la deznadejdea ca bocete la plansul infundat si plata resemnare, in toata aceasta demonstratie de ceasornic arhaic care merge, exterior si interior, inexorabil, sta vraja acestor poeme al caror sens ultim liric este inutilitatea reactiilor personale in fata rotatiei lumii. Strofele ingenioase, frazele apasate si sententioase slujesc de minune scopului.
G. CALINESCU

Sunt privelisti din tara noastra acelea prin care poetul ne indeamna sa trecem. Chiar de la prima pagina a volumului sau dintai, respiram aerul curat si inalt, asezarea linistii si somnului, intr-un sat roma-nesc, din Noapte de vara; intunericul se furiseaza din codri inspre sat, scartaitul carelor venite de la munca, mugetul turmelor, voiosia flacailor intorsi de la camp, nevestele venind cu cofita de la rau, larma de amurg satesc inghitita deodata de o mare liniste, care face maret spectacolul noptii.
VLADIMIR STREINU

Cosbuc n-a putut face o poezie problematica, pentru
ca firea lui era opusa acestui fel de a fi al poetului.
Si nici nu-i putem pretinde sa fie astfel, pentru ca, in
momentul istoric in care a aparut Cosbuc, poezia inte-
lectualista a veacului nostru nu aparuse inca.

Este iarasi adevarat ca poezia lui Cosbuc nu este una a esentelor si a inefabilului. Ea este departe de ceea ce contemporanii pretuiesc si cer unei poezii, adica do acea puritate esential lirica, urmarita de poetii de azi, de cele mai multe ori in dauna artei chiar. Dar este atat de adev.arat ca poezia lui Cosbuc se infatiseaza ca expresia profund adecvata a unei puternice personalitati subiective, si din acest punct de vedere ea este lirica, lesi lirismul poetului nu-i curatat de elementele anecdotice. Si mai este adevarat ca poetul a fost dublat de un artist desavarsit, care a mestesugarit cu mare grija versul romanesc, dandu-i noi aspecte formale.
OCTAV SULUTIU

Prin Balade si idile si prin Fire de tort, sufletul taranului din tinuturile graniceresti ale Nasaudului isi gaseste expresia literara nuantata, capabila a sugera dimensiunile polivalente ale unei vieti spirituale specifice neamului intreg. Tablouri de rara plasticitate infatiseaza momentele capitale ale existentei (Nunta Zamfirei, Moartea lui Fidger), asa cum erau ele receptate i:i psihologia poporului; pasteluri de remarcabil dinamism (Noapte de vara, Vara, Faptul zilei, Iarna pe ulita) retin instantanee din succesiunea anotimpurilor si a lucrarilor agricole; poeme ca Dusmancele surprind conflicte cu temeiuri sociale iscate in patura taraneasca diferentiata; altele, ca fulminantul pamflet Noi vrem pamant!, transcriu nemultumirile economice ale celor saraci si umiliti; o intreaga serie, in fine, incheaga romanul eroticii rurale, transfigurand in strofe memorabile evolutia sentimentului de la primele lui manifestari (La oglinda), pana la etapa declansarilor pasionale devastatoare (Dragoste invrajbita, Cantecul fusului, Fata moraridui).
Prin George Cosbuc, poezia romaneasca se imbogateste cu noi sectoare tematice, lirismul se obiectiveaza, devenind, dupa expresia lui Calinescu, „reprezentabil, formele de expresie cultivate se inmultesc in chip substantial, orchestratia prozodica, intemeiata pe alternari de ritmuri si euforii, cunoaste un maestru inegalat. Poet al soarelui, al verii, al energiilor nesecate, al nadejdilor, maniilor si bucuriilor colective, pastrand mereu in memorie imaginea tinuturilor natale, militant pentru ridicarea prin cultura a celor multi, „suflet in sufletul neamului sau, George Cosbuc inscrie in istoria literaturii noastre unul din capitolele cele mai luminoase.
AUREL MARTIN

Cosbuc este unul dintre cei mai specifici dintre poetii nostri, national in punctele de plecare si in expresie, universal in masura in care a inteles sa cante rosturile cele mai intime ale taranimii, mare artist prin prodigioasa lui capacitate de transpunere a sensibilitatii populare si de transfigurare a universului rural pana la contingenta valorilor inefabile. De unde trainicia, clasicitatea lui.
GEORGE IVASCU

Natura clasica, trecuta mai intai prin romantism si neoclasicism, iar apoi prin toate modurile de (poezie mai veche si mai noua, pana la simbolism, Cosbuc a realizat in partea cea mai rezistenta a operei sale — ca si Creanga — miracolul de a parea sa fi ramas candid la modul popular in simtire, cugetare, perceptia realului. „Obiectivarea inspiratiei e principalul mijloc ce i-a permis a sadi aceasta iluzie in sufletele cititorilor vremii, satui de subiectivismul incolor al romanticilor posteminescieni. Urmarindu-i mai atent baladele si idilele, ca si pastelurile de tinuta celor ee se numesc In miezul verii, Noapte de vara, Iarna pe ulita, apoi poemele sociale (Noi vrem pamant) si cu subiecte istorice (Decebal catre popor, Moartea lui Gelu), observam cat de multe si felurit acordate coarde zaceau in sufletul acestui poet, care si-a facut din pudoarea lirica un blazon si din integrarea in sufletul neamului sau un crez.
GEORGE MUNTEANU

Faptul ca George Cosbuc a consacrat atata timp lucrarilor de traducere se explica in buna parte prin natura talentului lui. Cosbuc era ceea ce se numeste uneori un poet „obiectiv. ii placea sa porneasca de la teme istorice sau legendare, de la situatii reale de viata. Chiar expresia sentimentelor individuale se organizeaza la el prin mijlocirea unui „rol sau de sub o „masca.
TUDOR VIANU

Cosbuc n-a inventat ritmuri noi, ci le-a combinat pe cele vechi, dandu-le o noua viata. Dar, prin distribuirea versurilor in strofe, Cosbuc este fara egal. Forma grafica a strofelor cosbuciene este de o mare varietate: de la distih pana la strofa de saisprezece silabe intalnim tot ceea ce poate fi combinat. Nu i-a fost strain nici tertetul: a cultivat, singur in lirica noastra, gazelul (dupa modele oersane prin versiuni germane sau chiar dupa gazelurile lui Platon). Dar cu foarte rare exceptii, respectand versul traditional, Cosbuc a imbunatatit structura strofica printr-o surprinzatoare inventivitate si combinatie de rime.
GAVRIL SCRIDON

George Cosbuc ne apare astazi ca o personalitate complexa, creator al unui „stil care se recunoaste si-n cea mai banala gluma versificata. Dificultatea interpretarii sale se naste dintr-o situatie paradoxala. Originalitatea depaseste valoarea estetica. Puterea sa de a versifica uimeste si contrariaza, dezvaluind o psihologie a creatiei care a disparut odata cu poetul. Este vorba despre sentimentul anonimatului: poezia este destinata circulatiei, ea poate sa-si piarda autorul. Performanta cu care Cosbuc se poate mandri.
PETRU POANTA

Referate

Poeziile poetului


Copyright 2017 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani


loading...