SPINUL
Statea frumoasa pe-un razor;
Voinicul langa ea devale,
Sa-i scoata spinul din picior
Si ea plangea: Un spin in cale!
De ce tot razi? Ah, cum ma dor
Aceste rasete-ale tale!
Ea are flori de crang la san,
Si-n par un trandafir salbatic,
Si parul ei de roua-i plin.
Ei, las sa rad! Tu ai cules
Trei fragi, venind peste coline,
Si vezi cu ce mi te-ai ales!
Trei fragi? Si-atat e doara bine!
Caci n-am putut in deal sa ies;
Trei fragi de-ar fi, sunt pentru tine!
Cu ochii-nchisi si stransi de tot,
Ea de dureri izbea piciorul:
Ah, lasa-ma, ca nu mai pot!
Fricoasa esti! Da! Te-as vedea!
Fricoasa, eu? Asa e frica?
N-ai mila de durerea mea!
Nu-ti pasa! Da! Ca de nimica!
Ba-mi pasa mult, ca eu n-as vrea
Sa-mi fie schioapa nevestica!
Ea-si potriveste floarea-n par,
Si-i infloresc zambind obrajii
Cei albi ca florile de mar.
Sa fiu chiar schioapa, ce-i apoi?
Ca ce ti-e drag, tot drag ramane!
Eu nu zic ba! Dar uite, joi
Ni-e nunta, draga, e ca maine
Tu cum sa joci? Sarac de noi!
Sa stai la masa-ntre batrane.
Ea-si tine bratul stang pe piept
Si-ncetisor dezmiarda fruntea
Flacaului cu bratul drept.
Eu tie vreau sa-ti fiu pe plac;
Si n-o sa joc, si ce-i cu asta?
Asa-i! Dar eu? Eu ce ma fac?
La nunta-mi, bata-o napasta,
Sa nu joc eu? De-as sti ca zac,
La nunta vreau sa-mi joc nevasta!
Ea rade-acum! Nebun ce esti!
Flacaul grabnic sa ridica:
Ei, iaca spinul! Ce-mi platesti?
Vrei plata? Uite, ai trei fragi,
Si din cosita-ti dau bujorii...
Si toata frunza de pe fagi!
De dor de fragi sa plang feciorii?
De flori da-mi ochii tai cei dragi
Si pentru fragi da-mi obrajorii!
Si ea-l loveste-ncetisor,
Zambind, cu palma peste gura.
Eu stiu! Sa ceri asa-i usor!
Dar las acum! E joi aici
Si nimeni, asteptand, nu moare!
Ma porti ca pe copiii mici!
Dar joi, sa stii! Trei fragi si-o floare!
Si joi tu n-ai ce sa mai zici,
Ca pentru multe-mi esti datoare!
Autor: George Cosbuc Poezia SPINUL de George Cosbuc
|