TRICOLORUL
Albastru, romane, ti-e steagul,
Dar stii tu de ce? Sa te-nvat.
Albastru-nsemneaza ciocoii,
Si tot ce-ti aduni tu cu boii
Din mila caldurii si-a ploii
Al lor e, si-acum si de-a pururi,
Si-al tau, cersetorule,-un bat.
Dar rabda, c-o fac din iubire:
Sa tem ca te duce-n pierire
Belsugul prin trai cu rasfat.
Si galben, romane, ti-e steagul.
Iar galbenul spune de voi,
De cei de la pluguri, taranii,
Voi galbeni de foame sarmanii,
De boale purtate cu anii
La scara, si dracul va duca!
Stapanii au scumpe nevoi:
Va banque si dineuri si pasuri
Si-amante cu cai si matasuri,
Si toata nadejdea-i la voi!
Si rosu, romane, ti-e steagul.
Si-un geniu e talcul, s-o stii.
Al neamului geniu, vezi-bine:
E rosu de-o trista rusine,
Ca vremea-ndreptarii nu vine,
Ca tot mai cu multe manii
Ne-ajunge voitul dezastru;
Abisu-ntre galben si-albastru
Satano, de unde ne vii?
Autor: George Cosbuc
Poezia TRICOLORUL de George Cosbuc
|
