Venind de depar te cu zborul intins
S-oprise deasupra Ceahlaului nins,
S-apoi din rotiri tot mai str mte-n cuprins
Cazu, ca sa prinda vro prada,
Cum uneori parca vezi fulgerul stins
Pe c nd nici nu-ncepe sa cada.
Eu nu stiu, fui vesel ori trist in acel
Ocol ce-l facui impreuna cu el,
Ca-nt i imi paruse ca-i vis si ma-nsel
Dar bine venitu-mi-a-n minte
Vultur ul vazut in rotire la fel
Cu ani de viata-nainte.
Un pisc singuratic al muntelui plin
De colturi de st nca, cu zborul sau lin
Acela-l rotea prin vazduhul senin
In sute de cercuri egale,
Si-n fiece zi si tot timpul vecin
Umbririlor noptii din vale.
Pastorii spuneau ca pazeste pe-ai lui,
Ca-n rece cuib scoate parechea sa pui
Si hrana-i ducea ori pe-aceea ce nu-i
La staul pe-amurg, din mioare,
Ori cerbi sugatori ce se culca satui
Sub brazii ce-acopar izvoare.
Si parc-as vorbi ca de lucr uri de ieri,
Ce drag imi era nesatulei vederi !
Cnd singur in largul inaltei taceri
Brazda cu rotirea sa golul ;
Si-uimit cum de-a lungul at tora seri
Eu stam urmarindu-i ocolul.
Dar groaznic venit-a-ntr-o zi, din apus
O noapte cu-at ta-ntuneric c-a pus
In minte-ne stavili putintii de-adus
Aminte ce-i timpul si locul,
Si-urlau in cumplita cadere de sus
De-a valma si apa si focul.
Ci-ncet se facu si-o lumina ca-n zori,
Iar ziua, ce prinsa de-ai spaimei fiori
S-ascunse pitita-ntre ceruri si nori,
Se-ntoarse, si soare fu iara,
Si-apusu-i st rnit-a minuni de culori,
Cum nu mai fu-n lume vro seara !
Iar sufletu-n noi ce si-acum tremura,
De farmec cuprins, ca pierdut se mira !
Dar unde-o fi piscul ? Caci nu mai era
Si-n locul lui gol si lumina
Vulturul, el insa si-acu-nconjura
O st nca trasnita-n r uina.
Deodata cu tipet se-ntoarse napoi,
Ca unul ce-si schimba g ndirea, si-apoi
Spre vai, si de par te, cu zborul greoi
Incet ni se stinse vederii.
De-atunci nu-l vazura nici altii, nici noi
Rotind in luminile serii.
