La poarta unde gandul mamei innopta, ca steaua in padurile de lut - si se lupta sa prinda dintre zori palida frunte gatita-n perioada cetilor carunte.
La poarta unde gandul mamei innopta, si-n rugi de noapte ochii-mi cauta m-a-ntampinat latrandu-ma pustiu, ca de sub lespezi cainele tarziu.
La poarta unde gandul mamei innopta, din anotimpuri cate o stea cadea -celalt plecase dupa semnul mainii ca sa-si regaseasca in azur stapanii.
Crescura in ograda balariile
si nu se mai vedeau copilariile,
el singur dintre amintiri ma astepta
la poarta unde gandul mamei innopta.
|