BISERICA VASILE BLAJINU
Nimic nu sta pe loc, nici imaginea
Pe care-o vad proiectata-n zare.
De fiecare data isi schimba dimensiunea,
Devine aproape ca umbra serii.
La biserica Vasile Blajinu
Era locul nostru de intalnire.
Niciodata la fel, la amiaza insa,
Cand orele ne ocroteau iubirea.
Din turle ne scruta indepartat trecutul
Prin geamuri inguste cu chenare
Vopsite in rosu, galben, verde,
Ca-n tipariturile vechi cu ozoare.
Ne tineam de mana, mai mult in tacere.
Deasupra aerostate-n azur.
Si era o lunga asteptare de fier
In Piata Rosie, severa si demna.
Din ochii tai ma privea sihastru
Si cu zambetul inghetat pe buze
Andrei Rubliov, cazut pe ganduri
La zabreaua unui pervaz albastru.
Autor: George Meniuc
Poezia BISERICA VASILE BLAJINU de George Meniuc
|
