COLINDUL CERBULUI
Cerb, in brume invascut,
Nenorocul te-a pascut...
Ingamfat si naravas,
De ce mi te laudasi?
Si-n poieni pasti iarba verde,
Unde nimeni nu te vede,
Si bei apa din izvoare,
Unde stelele coboara,
Si ai carduri de prieteni
Prin desimile de cetini,
Si ti-s urmele cu roua
Cand e muntele in prour,
Si nu-ti pasa de potai,
De halice si de gai...
Cate coarne, cornurele,
N-are bradul ramurele,
N-are soimul zbor mai iute,
Surda ghearele-si ascute.
N-ai putut sa-ti fereci gura,
Sa te porti mai cu masura?
In codrutul inverzit,
Cand strigai nestapanit,
Vaile s-au rascolit,
Buciumul a gomonit,
Vanatorii s-au trezit,
Vanatorii Lerului
La marginea cerului.
In dumbrava de arama
S-a iscat atata freamat.
Clocoteau poticile,
Rabufneau halicele,
Prin zavoaie, prin tufari
Numai boturi de ogari!
Vai, cum ai boncaluit,
Cand sub coasta te-au ranit!
Vai, ce flori, ce dalbe flori
Ti-au intins patucul lor,
Cerb ochios, cerb tretior!
Umbra ti-a ramas pe ape,
Ochisorii prin hartoape,
Cornitele ramuroase
Pentru buciume frumoase,
Pielea pentru pacurari,
Halcile pentru ogari,
Ungheaua pentru paharele,
Sa bea paunasi din ele...
Geaba mi te ingamfasi,
Geaba mi te laudasi!
Ai sbura pe mandru-ti plai
Fara alte griji incai.
Ai bea apa din izvoare,
Unde stelele coboara.
Urmele inrourate
Nu ti-ar fi, in munti, uitate.
Tintatel si dragalas,
De ce mi te laudasi?
Autor: George Meniuc
Poezia COLINDUL CERBULUI de George Meniuc
|
