COLUMB
Ce cautai in zare: tarmuri line, ape negraite,
Fantasme ratacind prin munti, pe vaile rotunde?
Abia rasuna-si goarna-n ceata rasaritul,
Ai si pornit catargele dupa Imago Mundi.
Infatuatul Ferdinand de Aragon
Si Isabela de Castilia, pistil sticlind in vant,
Porunca-au dat s-aduci la falnicul lor tron
Gramezi de perle, aur si argint.
O, Indiile noi, descoperite din greseala,
Ca doua constelatii gemene in marea sinilie!
Chetsalul, pasarea sfanta, a strigat cu jale:
Vine-si, vine-si neagra urgie!...
Luna isi spala aurul in raurile Europei
Si visele erau de aur in somptuoasele palate.
Corabierii bateau drumurile, dar nu ca Odiseu, odata,
Ce s-a intors fara o letcaie la sanul Penelopei.
Chetsalul graia indigenilor ingroziti:
Cei dintai oameni s-au nascut din cenusa, sa stiti.
Printre noi se strecoara Marele Vant.
De asta traim putin, aici, pe pamant!
Uitat si singur, de hula n-ai scapat usor.
Astfel s-au stins mai toate firele alese.
Cununa ta de lauri o poarta altii, lor
Si stelele le ploua cu aur pe faleze.
Ah, porumbel-columb din Carpatii nostri batrani,
Moastele ti-au fost duse tocmai la Santo-Domingo.
Totusi s-ar fi putut sa dormi pe veci mai pe langa
Targul Putna, mai aproape de mioritice stani.
Inr-un miez de noapte te-ai scula din mormant
Si auzind glas de bucium pe plai sub stele-faclii,
De iznoava ai sta de vorba cu Stefan cel Mare si
Sfant
Dinspre poznele tale si marile calatorii.
Autor: George Meniuc
Poezia COLUMB de George Meniuc
|
