MAIASTRA
Noa! dalba maica, da-mi o azima, dara,
Plec la coadele marilor hat pe tarmure,
Spre muntii cei carunti m-oi luare,
Sa dau de urmele Pasarei Maiestre.
Du-te, fatul meu! E-ti azima si fluierita.
Nu vei ajunge cu pasul, vei ajunge cu gandul.
Unde te duci? ma intreaba pescarii,
Tragand navoadele din adancuri cu tina.
La munte! zic din drumul meu verde,
Suind catre cercul lunii si focul oilor.
Unde te duci? ma intreaba pastorii
De pe varsii muntilor cu negurice.
La mare! zic din drumul meu aspru,
Si cobor in diluviu la dunarice.
Au in partea de sus, au in partea de jos,
Zboara Pasarea la toate hotarele:
Prin raza-n ses, prin codru des,
Prin gradini craiesti adormite...
O caut, vai, cat o caut pe Maiastra!
Unul o cauta si da de borta vantului,
Altul o cauta si da numai de-o pana:
Isi pune pana la palarie si hehei! dragostile
Ciripesc ca presurile in calea lui.
Altul tine pana-n calimar, cand si cand
Scrie sureturi si zapise sfinte.
Autor: George Meniuc
Poezia MAIASTRA de George Meniuc
|
