BROASTELE

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Am ascultat din umbra cantarea lor inalta.
Buchetele de trestii dormeau cu fosnet lin.
Era o luna plina in fiecare balta,
Si-n fiecare unda o piatra de rubin.
Iar nuferii, pe care lianele-i dezgroapa
Cand i-a-nchegat in tremur lumina unui val,
Pareau luceferi galbeni, cazuti adanc in apa
Sa-nsemne calea lunii spre-ntunecatul mal.
Ostroave mari de umbra inchipuiau corabii,
Iar papura, miscata in treacat de zefiri,
Nalta manunchi in aer tremuratoare sabii,
Prin panza de lumina a undelor subtiri.
Si broastele semete cantau cu glasuri multe
Pe cand, din inaltime, privindu-si fata-n lac,
Un nour singuratic statea uimit s-asculte
Cum bat ca toaca toate si-o clipa toate tac.
Se ridicau departe prelungi batai din palme
Si note-adanci de flaut ieseau de jos, din stuh.
Parea ca lapideaza tacerea noptii calme
O grindina de note zvarlite in vazduh.
Si cum deasupra apei s-amestecau intruna
Umpland singuratatea de freamat viu, parea
Ca toate laolalta apostrofeaza luna.
Ca fiecare broasca se cearta cu o stea.

Erau ocari in larma lunaticei orchestre
Si ruga arzatoare in tainicul ei zvon.
Spuneau Nemarginirii durerile terestre
Cu imnul lor zadarnic, solemn si monoton...
Cum le-ascultam din umbra acvatica fanfara,
Sub cerul vast al noptii cu ele-am retrait
O noapte luminoasa din era tertiara.
Nefericit si singur ca primul troglodit.