IN LOC DE PREFATA
Unui confrate
Tu nu-ntelegi, Zoile, rasul meu...
Intr-un oras din asfintit, departe,
Cu mult negot si stiutori de carte,
Traia pe vremuri un sarman evreu,
Anume Baruch... Fire de elita,
In lume vietuind ca-ntr-un pustiu,
Stia sa taie sticla poleita
Si toti nerozii il credeau geamgiu.
Dar timpul sufla limpede ca vantu
Si Moartea le-a grabit metamorfoza:
Pe toti facandu-i una cu pamantul,
A transformat pe Baruch in Spinoza.
Tu nu cunosti, Zoile, gandul meu...
Din tine-ntreg tu faci literatura.
Oferi in studiu mica ta structura,
Naiv si comic, ca un crustaceu.
Esti tulbure, dar fundul ti-i aproape;
Aveam si eu (pe cand ma dam pe gheata)
Obscuritatea ta de suprafata,
Si profunzimea ta de doua schioape.
Iar azi lirismul meu e clar, vezi bine,
Caci tuturor isi daruie secretul,
Dar ca sa poti citi candva in mine
Tu nu-mi cunosti, Zoile, alfabetul.
Zadarnic dar ne-amesteca vultoarea,
Noi nu putem urma acelasi tel...
Si daca totusi ti-am facut onoarea
Acestor aspre stihuri de otel,
Cand imi citesti poemele si proza
Gandeste-te la geamul lui Spinoza.
Autor: George Toparceanu
Poezia IN LOC DE PREFATA de George Toparceanu
|
