Fara adresa

Si cum am dat ochi amandoi
Mi-a spus, acolo-n gara,
Ca daca nu era razboi
Ar fi iesit din tara
Induiosat i-am amintit
Atunci, cu vorba buna,
Ce trai frumos si linistit
Am dus noi impreuna.
I-am explicat apoi c-as vrea
Menaj indivizibil,
I-am spus ca nu pot fara ea,
Ca-mi este imposibil!
Dar ea s-a dus si m-a lasat
Din nou, in toamna sumbra,
Sa ratacesc neconsolat
Ca „omul fara umbra“.
*
De-atunci, urmand adresa mea
Necontenit fugara,
Cu geamantanul dupa ea
Alerg din gara-n gara.
Am intrebat pe la amici,
Cu jumatate-gura:
N-a fost adresa mea pe-aici?
E-n vilegiatura!
Chiar adineauri a plecat.
Venise de la munte
Purta un plic decolorat
Si-o marca stramba-n frunte

Si-am mai zarit-o, daca vrei,
Acum vreo zece zile,
Urata, vai de capul ei,
Si plina de stampile!
Ce-o fi patit adresa ta?
Pe unde-i saracuta,
Sa stii c-a prins-o cineva
S-a dus-o la Marcuta
*
O, doamne, cum m-am saturat
De-atatea ipoteze!
Decat sa stau asa-ncurcat,
Voi pune s-o sculpteze
In caractere de granit
Pe-o piatra funerara,
Sa dorm incalte linistit
Ca n-o sa mai dispara