Sahara

Inmarmurit in farmecul acesta
De mii de ani, Pustiul pare mort.
Camilele si-au pregatit siesta
Si rumega culcate langa cort.
Iar noi, in tihna binecuvantata,
Gustam, de forma, cateva curmale.
(Sunt invatat cu mesele frugale
De cand traim in zona temperata.)
Apoi o mreaja de senzatii rare
M-adoarme-n cadrul vastei acvarele,
Cand urmaresc pe ganduri cum dispare
In departari o turma de gazele.
Vanat ar fi, dar cine sa-l impuste?
Din cer coboara voluptoasa lene.
La capul meu, c-un eventai de pene,
Un sclav buzat ma apara de muste.
Nu simt nimic si mi-i atat de bine
La umbra palmierului culcat
As vrea as vrea acuma Ce pacat
Ca n-am luat pe draga mea cu mine!