Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Gheorghe Istrate
(1940 - ?)

8 Poezii

Poezia de azi

Consolare
de Barbu Solacolu
Nu-mi cere azi raspunsul dragostei ce-mi porti.
Mi-e amintirea-nvaluita-n nopti de gind,
Nu stiu, a fost de mult sau poate-aseara, cind iubirea mea ti-ai tras-o singura la sorti.

Citeste Sonet completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




Cainele si catelul - comentariu Grigore Alexandrescu

Poezii Fabule Cantece
Talentul de fabulist al lui Grigore Alexandrescu este confirmat si de creatia Cainele si catelul, publicata in volumul Poezii (1842). Tema fabulei o constituie demagogia si parvenitismul, autorul imprimand, prin satirizarea acestor defecte umane, o dimensiune morala textului sau.



Dupa obiceiul speciei, un narator relateaza o povestire cu eroi din lumea animalelor. in interiorul naratiunii a cuprins mici scenete si, astfel, rolul sau este cel al unui regizor care manuieste spectacolul fabulei cu un deosebit simt al observatiei morale si al situatiilor. Prezenta lui va fi simtita fie in scurte interventii („Samson, dulau de curte ce latra foarte tare"), ce contribuie la conturarea mai nuantata a lumii evocate, fie in felul in care isi prezinta personajele („Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson, dulau de curte ce latra foarte tare.
Catelul Samurache, ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mandrie, nici capritii desarte,
S-apropie indata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei").



Anecdota reiese din dialogul viu dintre personaje. Samson vorbea cu un bou oarecare despre egalitate, fraternitate, progres, civilizatie, pretinzandu-se drept o fiinta cu principii moderne si aspiratii inalte. Modestia, o calitate pe care si-o insuseste, e sugerata de revolta impotriva celor ce se cred superiori, deoarece provin, din intamplare, dintr-o categorie sociala inalta. Marturiseste ca el nu-si arata descendenta nobiliara, desi poate ca apartine acestei clase. De asemenea, dulaul gaseste indreptatit ca animalele defavorizate sa i se considere egale. in acest timp, catelul Samurache, ce ascultase discursul lui Samson, se apropie de acesta pentru a-si manifesta adeziunea la ideile tocmai exprimate. Surprinzator insa, interventia lui Samurache schimba discursul dulaului, el considerand o jignire apelativul .fratii mei", cu care i se adreseaza catelul, si-l ameninta cu bataia. Agresivitatea de acum a vorbitorului contrasteaza puternic cu atitudinea concilianta de la inceput. Prin urmare, afirmatia lui Samson:

„Si eu, poate, sunt nobil" dezvaluie invidia fata de cei cu adevarat puternici, iar apelativul mentionat de el, „domnia voastra" - la care ar renunta, desi crede ca i se cuvine -, tradeaza, de fapt, infatuarea sa. in final, Samson afirma ca vrea egalitate cu cei puternici, si nu „pentru catei".




Caracterul alegoric al fabulei este evident, caci sub chipul animalelor regasim trasaturile unor tipuri umane. Samson ii tradeaza pe cei dornici de parvenire politica. Pentru a-si impresiona auditorul, el disimuleaza, afiseaza o falsa modestie:

„*Cat imi sunt de urate unele dobitoace,
Cum lupii, ursii, leii si alte cateva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntamplare:
Si eu poate sunt nobil, dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate. () Cat pentru mine unul, fieste-cine stie
C-o am de bucurie
Cand toata lighioana, macar si cea mai proasta,
Caine sadea imi zice, iar nu domnia-voastra»".
Este un demagog, caci atitudinea fata de catelul Samurache infirma ideile exprimate emfatic in discursul sau:

„-Noi, fratii tai, potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti cine suntem, si ti se cade tie
Lichea nerusinata, astfel sa ne vorbesti? () Adevarat vorbeam,
Ca nu iubesc mandria si ca urasc pe lei,
Ca voi egalitate, dar nu pentru catei»".




Samurache reprezinta tipul individului comun, naiv, care se lasa usor cuprins de euforia discursurilor pretentioase, lipsit de capacitatea de a diferentia esenta de aparenta:

„«Gandirea voastra, zise, imi pare minunata,
Si simtimen-tul vostru il cinstesc, fratii mei»".
El este creionat in antiteza cu Samson, fapt evidentiat si de sonoritatea comica a numelui sau, redat cu ajutorul diminutivului. Boul „oarecare" ilustreaza conditia omului indiferent, fara opinie, datorita neimplicarii sale in conflictul iscat intre Samson si Samurache.



Este remarcabila capacitatea lui Alexandrescu de a surprinde, in cateva replici, esenta discursului personajelor si de a infatisa caractere. Discrepanta de limbaj a personajului - un amestec de neologisme {„nobil", „civilizatie"), termeni argotici („potaie", „lichea") si populari („fistecine", „se ciopleste") -, precum si situatia infatisata concura la realizarea efectului comic al fabulei, transformand-o intr-o sceneta de moravuri. Specie clasica, fabula se incheie cu o morala, unde se aude vocea autorului care dezleaga intelesurile textului:

„Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem".


Comentarii

Poeziile poetului


Copyright 2014 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani