Te mai vazui o data
Te mai vazui o data, fiinta de iubire,
O inger ce slavesc!
Si ceasurile repezi, si scumpa ta zambire,
Cu suflet, cu viata sunt gata sa platesc.
In valurile-acelea de lume incantata,
In care ne-am gasit,
In vesele cadrile, in sala luminata,
Stam singur si mahnit.
Placerea, frumusetea, podoabe felurite,
Tot era in zadar;
Ele nu pot sa-nvie simtirile-amortite
De-al patimii amar.
Bucuria ce-n preajma-mi trecea cu repejune,
Trist, rece ma gasea,
Si ma gandeam la vremea care in veci n-apune
In pomenirea mea.
Atunci intrasi! Deodata, de pe a mea vedere
Se ridica un nor:
Te presimtii; imi spuse a ta apropiere
Un aer de amor.
Zambila primaverii asa ea ne imparte
Desfatator miros,
Asa dulcele-i suflet se simte de departe,
In aer racoros.
Si inimile noastre, si ochii se-ntalnira;
Simtii ce patimesti;
Un zambet trist mi-o spuse; cu tine imi zambira
Puterile ceresti!
Vazui pieptul tau tanar batand de tulburare,
Sub valul ce salta;
Te privii in tacere; cunoscusi a mea stare,
Vazusi puterea ta.
Dar cum se strecurara delirul, fericirea!
Ce iute au trecut!
Jaluza de-al meu bine, facu nenorocirea
Un semn, si te-am pierdut!
Multe rele de-atuncea am suferit, iubita!
Multe am patimit!
Soarta mea credincioasa la ura-i nemblanzita,
Din zboru-i s-a oprit.
Viitorul in ochii-mi isi pierde nalucirea,
Toate ma obosesc;
Tu imi erai nadejdea, tu insuf lai gandirea,
Tu faceai sa traiesc.
Roua buzelor tale sufletul racoreste,
Da viata si placeri:
Sub umedele-ti gene e un foc ce topeste
Tot felul de dureri.
Dar departat de tine, ce pot sa-mi foloseasca
Lumea s-ale ei bunuri, si orice as avea?
Pustiul unui suflet stiu ele sa-mplineasca?
Pot s-aduca trecutul, pot face-a te vedea?
Pot sa intoarca vremea si ceasurile sfinte
Care sunt al tau dar,
Ca sa mai vars o data o lacrima fierbinte
Pe-al inimii-ti altar?
Autor: Grigore Alexandrescu
Poezia Te mai vazui o data de Grigore Alexandrescu
|
