CURCUBEUL
Ploaia sta... Din loc dosit
Ies ganganii fara numar.
Cerul sade ghilosit
C-un stergar vargat pe umar.
Trei baieti
Natafleti
Unul cret
Si altul carn
Cellalt pistruiat si gros,
C-o prajina si un tarn
Au dat curcubeul jos.
Iar acuma sta de-si ia
Fiecare partea sa:
Carnu albastrul de cicoare,
Cretul galbenul de soare.
Cellalt rosul si-a ales.
Dar cum nu s-au inteles
A cui parte-i mai frumoasa,
Au plecat pe-acasa toti
Suparati vreo saptamana...
Zice carnul: Uite, mama,
Curcubeul meu din mana
Nu-i asa ca-i fara seaman?!
Poate, carnul meu, dar eu
Nu vad nici un curcubeu.
Cretul mi se lauda:
Tata, curcubeu asa
Zi, mai are cineva?!
Tata zice: Stiu si eu?
Nu vad nici un curcubeu.
Dar si cel’lalt cu pistrui:
Curcubeu
Ca al meu
Altu-n lume, maca, nu-i!
Iar bunica: Stiu si eu?
Unde? Care curcubeu?
Trece-un ceas ori nici atat,
Singuri li s-a cam urat.
Si acum se-aduna iarasi
Sa se joace buni tovarasi
Si cu-albastrul de cicoare
Si cu galbenul de soare
Si cu rosul ca de foc...
De! Ca fratii! La un loc!
Zice omul bucuros:
Mai, ce curcubeu frumos!
Autor: Grigore Vieru Poezia CURCUBEUL de Grigore Vieru
|