IARTA-MA

pe aceeasi strada,
cu aceeasi paine in mana
pe care-o tine strans
aproape muscand-o
cu cele cinci unghii.
Insoteste-o femeie,
aceeasi,
vorbindu-i ceva.
Vorbeste numai c-o mana:
cu cea libera.
Adica pe jumatate.
Are-o palma foarte mare,
de sub ea
painea-si arata doar o margine:
spinare-ncordata
de lup paduratec
sau crai-nou pe cer?!
Ah, nimeni nicicand nu va sti
ce inseamna in ochii mutului
painea ce-o duce:
o floare?
o stea?
o gheara mai mare?
Nimeni nicicand nu va sti
daca painea-i impodobeste mana
sau i-o fura.
Un mut
traverseaza strada-n amurg.
Ziua-si inghite painea ei:
soarele sangeriu,
mutul si-o va inghiti pe-a lui.
Ce-a spus oare soarelui mutul?
Si ziua oare ce-a spus?!