IARTA-MA...

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Iarta-ma, Doamne,
ca-ti hulesc painea...
Dar orice pita
e o gura fara cuvant.
Nu te mai pot vedea
de atata fum
in care paini se coc!
De ce nu ne-ai dat
altceva-n loc?
De pilda, raza de soare,
pe ea sa o rontai bland,
iar cine isi doarme ziua,
sa ramaie flamand.
Stapane,
mi-i gura pecetluita
c-o paine.
* * *
Un mut
traverseaza strada-n amurg.
Il vad zilnic

pe aceeasi strada,
cu aceeasi paine in mana
pe care-o tine strans
aproape muscand-o
cu cele cinci unghii.
Insoteste-o femeie,
aceeasi,
vorbindu-i ceva.
Vorbeste numai c-o mana:
cu cea libera.
Adica pe jumatate.
Are-o palma foarte mare,
de sub ea
painea-si arata doar o margine:
spinare-ncordata
de lup paduratec
sau crai-nou pe cer?!
Ah, nimeni nicicand nu va sti
ce inseamna in ochii mutului
painea ce-o duce:
o floare?
o stea?
o gheara mai mare?
Nimeni nicicand nu va sti
daca painea-i impodobeste mana
sau i-o fura.
Un mut
traverseaza strada-n amurg.
Ziua-si inghite painea ei:
soarele sangeriu,
mutul si-o va inghiti pe-a lui.
Ce-a spus oare soarelui mutul?
Si ziua oare ce-a spus?!