Zice corbul negru,
Negru ca un hau:
Tu de ce iertarii
Nu pleci capul tau?
N-am spurcat fantana,
N-am rapit laicer,
Corbule, iertare
Eu de ce sa-ti cer?
Zice corbul negru,
Corbul uneori:
Sus de ce tii capul,
De ce nu-l cobori?
N-am ucis pe nimeni,
Numai am nascut,
De ce-as merge oare
Garbov si scazut?
Vine corbul, sufla
Intr-un colt de nai,
Intreband ironic:
„Tot mai canti? Ei, hai!“
Cum sa nu-mi cant draga
Si izvorul clar?
N-am ucis pe nimeni,
Nici pe tine chiar!
Zice corbul negru,
Cel in mine stand,
Cate vrei si nu vrei
Zice ani la rand.
Si eu ani in sir
Zic inversunat
C-am sa-l dau afara
Si-nca nu l-am dat.
* * *
Asculta, mulgatorule de zar
Si cocosatule sub temenele!
Eu stiu ca stai ca viermele in mar
In miezul vorbei si suflarii mele.
Eu stiu. Desi-al minciunii par rarit
Il prinzi abil in vreo locala spelca
Si canti siragul chiar, de margarit,
Si-ti pui si vechea doina ca pestelca.
O Iuda esti! Cu Iuda te compar
Ce, dupa ce mi-ai pustiit si cina,
Iubirii mele ce-o urasti barbar
Ca unei boli ii pipai lung pricina.
Mi-o dai si la roentgen din cand in cand
Si-i cercetezi si maduva si coasta.
Iar eu mai cant de maica si pamant
Se cere oare voie pentru asta?!
Iar eu mai cant! Nimica alt’ nu cer!
Iar eu mai cant de lumea cea frumoasa
Sub trandafirul grijilor, din cer,
Cu lumanarea linistii pe masa.
De pace dornic sunt si de tarziu,
Ci flacara se-agita a curmare.
Asculta, omuletule, eu stiu,
Eu stiu ca tu imi sufli-n lumanare.
