Exista o amintire Curata ca lacrima mamei: Semanatul. Dupa semnul crucii Pe care ni-l facem Nu se afla pe lume Un mai drag ritual. Semanand, parea ca Aruncam semintele In palma Lui Dumnezeu.
Venea apoi seceratul La fel de luminos Cand parea ca Ajungem cu el in cer. Sa ai pamant si in cer -
Aceasta ar fi Fericirea cea mare! Mirifica mireasma De grau copt, basarabean, Ajunge pana aici Pe-americanul taram. Pe ea pasi-voi Ca Hristos pe ape Pe drumul care duce Spre pragul parintesc.
Si-n clipele din urma
In ea, topi-ma-voi,
In dulcea mireasma de-acasa,
Amestecat cu glasul ciocarliei
Si-ai mamei suflet insorit.
Acolo sa ma cautati.
Copiii mei.
|