SUNT
Sunt pomul cel cu mere rosii,
In varf se leagana luceferi.
De trunchi se scarpina leprosii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea in chip de lira,
Nascuta intr-o vreme cruda.
Caznitul suflet o admira,
Betivul peste ea se uda.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe fata preoti o saruta,
Pe spate scarnave cuvinte
Insira golanimea bruta.
Sunt o albina truditoare
„Fardata“ cu polenul Lunii.
Ma ponegresc mereu laidacii
Rujati cu rosul Uniunii.
Sunt, poate, insusi viitorul
Poporului cu chip de salce
Pe care-l mai invata chiorul
Pe unde si-n ce fel sa calce.
Sunt cel ce vrea sa cante-n Piata
A libertatii dulci prescura,
In gura c-un baston de guma,
Cu un calus cazon in gura.
Sunt pata cea de sange, zisa
Republica Moldoveneasca
Ce-n loc sa friga ucigasul,
Incearca vesnic sa-i zambeasca.
Sunt dorul care zboara peste
Zagaz si apa inspumata
Un fel de trista libertate
Cu lacrimi mari incoronata.
Sunt Prutul singur si istoric,
Ghimpata sarma il raneste.
Il suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvoraste.
Sunt doina, taina ei, pe care
Nu poti s-o-nabusi, nici s-o sperii
Chiar daca-ar fi acoperita
Cu-o mie una de Siberii.
Autor: Grigore Vieru Poezia SUNT de Grigore Vieru
|