Trebuia
sa mi se puna in piept
alta inima.
Altfel,
urma sa pier.
Mi-a dat inima ei
mama.
Dar tot
ma mai doare.
Mai ales cand arde pamantul
insetat de ploaie.
Mai ales cand nu se intoarce
tata de la razboaie.
Mai ales cand plec prin straini
si nu scriu cu lunile acasa.
Mai ales in amurg, cand soarele
dupa dealuri se lasa,
ma doare.
Asemeni dureri
n-am avut niciodata.
Dar nici asemenea
rabdare.
|