| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Mod de Ion Barbu Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Nelinisti
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului I. M. RASCU
|
|||
|
|
|||
| Lasati in urma codrii ce picura de ploaie, Si umedele cringuri, si sipotul din munti E seara-albastra-n aer si galbene sivoaie Pe albiile-nguste aluneca sub punti E seara-albastra-n aer ca tragice blesteme Rasuna in auzuri zbucnirile din nori Pe dealuri codrii, totusi, in van vor sa ne cheme Spre lungi plimbari, caci frigul din ei iti da fiori. Spre sat dar ! si visarea o vom lasa pe alt'data - O, vesnica visare sub bolta instelata ! - Ne-am fi pierdut prin cringuri si-am fi sarit piraie, Dar cum sa mergi sub frunze ce picura de ploaie ? S-a stins vapaia blonda, prelung gemind in slava, Furtunile-ncetat-au strigarea lor bolnava Si cimpul lin suride seninului trufas Noi insa vom intoarce din drum ai nostri pasi N-a fost menita seara aceasta schimbatoare Sa dea din nou avinturi dorintelor in floare, Nici luna sa ne cheme pe calea ei pribeaga, Si nici carari in vaste poieni sa ne atraga Vom merge dar spre vagile lumini, Ce-n rosii lampioane se leagana-n gradini, in mari gradini incinse cu garduri de nuiele Si-n circiume-afumate ne vom visa-n castele. Nu poti altfel petrece in statii balneare, Uitate si sarace, din satele avare, in risete, distractii, ascunse-n munti granitici Aici traiesc batrinii livizi si paralitici Si tineri plini de dorul tacutelor paduri Ades pe la amiaza, sub crudele calduri, Observi fecioare triste cetind, pe banci, romane Din cind in cind trezeste tacerea de savane A statiei balneare, in "piata", vreo fanfara Si cind incepe ploaia - o, ploile de vara i - incet se-nchid ferestre si-n jgheaburi apa cinta Zaresti pe drumuri sure copite ce framinta Noroiul cu putere si ritmic pling talangi Caleste vechi si ude se leagana sub orangi Gaini si curci sub sura ramin in poze fixe Alene cade ploaia pe lemn de crucifixe, Cu bratele deschise, ce par aripi de mori Femeile pe uliti gonesc pe rimatori Si seara, cind vazduhul topit-a desii nori. Copii nebunateci se duc spre "caisori" Flasnetele-atunci cinta si zboara toti in cerc, A zilei lincezeala din suflete si-o sterg. Si usile de circiumi in laturi se deschid, Exotice tarafuri se reazama de zid Si cobza-ngina ritmul picioarelor nervoase Pamintul, dupa ploaie, a cucuta miroase Se-ncing in ganguri scunde batute, sirbe, hore Familii curioase privesc in jur la joc intorsi din codrii vajnici, cu fosnete minore, Pe cimpuri, mai aproape, noi stam pierduti in loc Caci cintecul acesta, ce vine ca torente Spre noi, in seara clara si umeda de ploi, Da, cintecul acesta cu-atit de simple-accente Desteapta sentimente nebanuite-n noi Vioara moduleaza cintari din vremi batrine Si cobzele-ndaratnic tin glasul sa le-ngine in tremur, pe la geamuri, trec trupuri rinduri-rinduri, De-aici se-aude-opinca cum zupaie pe seinduri Si chiote de chefuri nostalgice se urca, Ori glasuri cavernoase ce-n zgomote se-ncurca, Ciocniri de sticle sparte si zumzete de stupuri Si iarasi plins de cobza si defilari de trupuri in sufletu-mi sperante, dureri si vis rasar Vad albe bulevarde din noapte cum apar, Si turnuri, lacuri calme, cladiri si ziduri-nalte Fac inima-mi de farmec si cintec sa tresalte. Ma-atrag chemari duioase spre locuri departate, Ramin in urma sesuri, si codri verzi, si sate Contemplu orizonturi crestate-n catedrale, Si gari, muzee, statui si arcuri triumfale Ce-aproape-mi este gindul de-acele lumi rivnite ! Dar plinsul mort de cobza in mrejele-i ma-nghite, Ma tiriie spre-o lume de-o vraja nepatrunsa In care toata jalea acestei tari i-ascunsa Ma deapana pe ghemuri de palide nelinisti Si-mi plimba nori pe cuget, ca peste-un larg de miristi. Arcusurile rosii racnesc dansind pe strune Cascadele de patimi din suflete strabune O, scripca e o taina nespusa cind rasuni De ce-ati sorbit viata, blajinii mei strabuni, in tari atit de-opuse si-atit de-ndepartate, Traind unu-n orase si alru-n munti, la sate ? De ce-ai venit spre mine, o, tu, batrin cucernic, Din tari al caror - jalnic - eu astazi sint vistiernic, Filtrindu-mi cald in suflet dorinti de zari senine ? Iar tu, mosneag sagalnic, de ce-ai infipt in mine Cutitul legaturei de-umilul teritoriu Si-nchizi ades finta-mi in turnuri de ivoriu ? De ce mi-ati nins in pieptu-mi orchestre de-antiteze, Lasind ca nostalgia in juru-mi sa creeze Vestmint cernit iar glasuri, ca plinsetul sirenei, Cu "contes bleus" uitate sa-mi ude coltul genei, Oi'i tainic sa m-adoarma povestea Cosinzenei ? Ascult mereu cum jocul in circiuma se-ntinde, O flacara nebuna in inima-mi s-aprinde Ma plec si zbor alunec pe-o neteda cimpie, In fata mea, senine, padurile adie, Vioarele suspina si dansurile curg, Planeaza-n aer ingeri cu zimbete de-amurg Zdrobit de vagi tendinte, molatec ma-nconvoi Sub tei cu ramuri negre ce picura de ploi, Din nou ma urc pe raze de-argint si-n asta seara Ma simt usor si slobod, pribeag si fara tara |
|||
Pune poezia Nelinisti pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |