De-atita fuga tinarul cerb pe zapada obosise
Vinatorul, leoarca,
pe urma lui cu arma sa-l tinteasca.
Un fapt ciudat se intimpla atunci :
se-ntoarse cerbul printre arbori nevazut
si din spate, intr-o navala cruda
intra in vinator.
Trecura anotimpuri multe-n sir.
Simtea in somn, grav, vinatorul
ca un fel de tropot si coarne ramuroase vijiind.
isi aminti apoi din neguri pierduta vinatoare.
Aduse arma si ochi in piept.
Cazind batrin, cu fata spre padure,
cu ochii stinsi, un cerb
grozav vazu iesind
din pieptul sau nebun, nestavilit
si semanind cu unul fraged
ce il pierdu din raza armei de demult.
isi trase pleoapele pe ochi
si-l impinzi pustia moarte
cum se-ntimpla.
|