Cu fiecare zi pruncul nostru e mai aproape de moarte
imi lipesc urechea de pantecul tau sfant
si-i banuiesc gemetele inabusite.
inca esti si tu un copil, femeia mea,
si va trebui sa te dai la o parte;
viata sa-i faca loc altei vieti,
mai de neinteles decat a noastra.
Nasterea ta, Mantuitorule, nu-i asa -
era mult mai importanta si de interes mai obstesc,
si tu stiai foarte de timpuriu lucrul acesta.
Lemnul crucii tale era viu si insemnat de mult,
si toti sfetnicii pregatiti fara sa-si dea seama.
Pruncul meu se va naste curand
si n-am nici o pretentie.
Suntem la fel de nestiuti si ingrijorati
si fara alte poveri;
ne ducem viata noastra prudenti si respectuosi
-un copac urias
rasturnat din cer paste noi ranjeste cu toate roadele spintecate.
Desigur, va fi o zi importanta
- aproape de iarna cu pasari molipsitoare
inghetate la geamuri.
Aplecati asupra mortii cu adevarat
intaia oara vom vedea limpede
pierind eternitatea din noi pentru totdeauna.
Acel nimb posibil din memoria mea se va stinge
cu durere deasupra cerului meu,
prabusit in noaptea cea mai zapusitoare.
|