Ioan Flora
Nastere: 20 decembrie 1950, Satu Nou din Banatul Sarbesc
Deces: 3 februarie 2005, la București
S-a nascut la 20 decembrie 1950 in Satu Nou din Banatul Sarbesc. Urmeaza cursurile scolii elementare din satul natal, apoi sectia romana a liceului din Varset (1969). in ianuarie 1968 debuteaza cu poezie in ziarul "Libertatea, iar in 1970, editorial, cu volumul Valsuri.
Este licentiat al Facultatii de Filologie din Bucuresti (1973), sectia romana-franceza. Dupa absolvirea facultatii este un timp profesor de limba si literatura romana la Liceul Economic din Alibunar, iar din 1977 lucreaza ca redactor la saptamanalul "Libertatea din Panciova/Novi Sad. Este poet, publicist, eseist, traducator.
Consemnand despre ,faptul de a scrie, Ioan Flora insusi sublinia ca "poetul contemporan nu este si nici nu se considera nici demiurg, nici profet si nici tribun (), acesta (poetul) "este perfect constient ca nu poate interpreta (si nici recrea) la adevarata masura lumea (). "Deci - conclude Ioan Flora - se poate spune ca poetul contemporan scrie si despre imposibilitatea scrisului ca act demiurgic, despre imaterialitatea lumii si acuta si usturatoarea materialitate a imaginii acesteia, despre incrancenata sa lupta cu ingerul zis cuvant. Parerile sale despre scris ii slujesc si angajeaza in general opera lirica.
S-a observat ca poetul este un "scriptor, integrandu-se, prin viziunea asupra realului tradus apoi in semnificant, miscarilor moderne ale poeziei. Criticul Adrian Marino il socoteste "printre constiintele anti-poetice, un "spirit lucid, agitat, febril, inconformist pe fata; criticul Laurentiu Ulici ii subliniaza, printre alte valente, "evidenta lui preferinta pentru relevarea rece si ironica a toposurilor veacului douazeci; poeta Grete Tartler reliefeaza poeziei lui Ioan Flora o "muzicalitate austera care e " menita nu numai sa reflecte realitatea, ci si s-o lumineze ; prozatorul si criticul literar Gheorghe Craciun il vede emblematic cape un "autor care-si poarta cu sine, chiar de la primii pasi, revolutia implacabila, o revolutie (mai ales) in limbaj "personala si originala in consens cu apropierea de lucruri si realitate a unei constiinte poetice europene ce incepe sa se arate tot mai putin increzatoare in autoreflexivitatea propriului sau mesaj. Efortul de integrare a poeziei lui Ioan Flora in spatiul liric romanesc si european se cere nu din partea autorului, ci a cititorului.
Era firesc ca un poet, care se afla situat in miezul matricial al expresiei lingvistice romanesti ( a scris exclusiv in limba romana, poezia sa fiind tradusa in sarbeste), sa fie atent la "miscarea" de profunzime a poeziei actuale. Trebuie sa recunosc ca Ioan Flora a contribuit prin demersul sau la manifestarea si impunerea celei mai interesante "directii" poetice din ultimul timp, anume directia textualista. S-a vorbit destul de aleatoriu despre aceasta tendinta sincronica a ultimei promotii fara a se face o minima delimitare "teoretica": nu toti poetii, care s-au afiliat acestei "coagulari" estetizante, au constientizat clar actul textual la care participau. in fond - asa cum am mai afirmat - textualistii nici nu erau obligati la aceasta "programare" deoarece, prin traditia instituita de Ion Barbu, ei se aflau inauntrul acestui proces diferentiat tocmai prin constientizarea clara a tuturor mecanismelor metatcxtuale. Prin demersul sau, desfasurat pe un traiect simultan cu acela al textualistilor, Ioan Flora tatoneaza, manierizeaza si adauga ceea ce lipseste optzecismului.
Volume de versuri:
Valsuri, poeme, Panciova, Editura Libertatea, 1970;
Iedera, poeme in proza, Panciova, Editura Libertatea, 1975;
Fise poetice, poeme, Panciova, Editura Libertatea, 1977;
umeafizica, poeme, editie bilingva romano-macedoneana, Skopje, 1979;
Terapia muncii, poeme, Panciova, Editura Libertatea, 1981;
Starea de fapt, poeme, Panciova, Editura Libertatea, 1984;
Starea de fapt, poeme, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1986;
O bufnita tanara pe patul mortii, poeme, Novi Sad, Editura Libertatea, 1988;
Memoria asasina, poeme alese, Novi Sad, Editura Libertatea, 1989; Talpile violete, poeme, Novi Sad, Editura Libertatea, 1990;
Poeme (antologie), Bucuresti, Editura Fundatiei Culturale Romane, 1993.
Neliniste de necropola halucinanta a aparut in volumul Terapia muncii, Panciova, Editura Libertatea, 1981.
Tradarea metaforei a aparut in volumul Starea de fapt, Panciova, Editura Libertatea, 1984.
Istoria farmaciei a aparut in volumul Starea de fapt, Panciova, Editura Libertatea, 1984.
Pontica/despre iertare si gratiere a aparut in volumul Memoria asasina, poeme alese, Novi Sad, Editura Libertatea, 1989, in ciclul de poeme inedite Talpile violete.
Citeste si:
|
|
