 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
Gest
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros
Si cariul, si custurea, ti-l trec de-acum. Ca mine
Vei ispiti la rindu-ti temutele destine,
Urcind si tu sub cerul de fier si chinoros.
Te-asteapta mohorirea pustiului pietros!
Nu sovai, strabate-o; iar cind -; diamantine -;
Padurile de gheturi se vor ivi pe cline,
Increzator azvirla ciomagul de prisos;
Din povirnis, in steiuri, din stinci, in vagaune
Izbit de lespezi, ciotul va face sa rasune
Cu lung si mare vuiet tot haul de granit,
Dar sus, sub inginata lumina-abia nascinda,
Lasind sa scape risul din pieptul rau sporit,
Acopere caderea cu hohot de izbinda.
Autor: Ion Barbu
Poezia Gest de Ion Barbu
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
