GEST
Toiagul vechi, pe care l-a ciuruit, l-a ros
Si cariul, si custurea, ti-l trec de-acum. Ca mine
Vei ispiti, la randu-ti, temutele destine
Urcand si tu sub cerul de fier si chinoros.
Te-asteapta mohorarea pustiului pietros!
Nu sovai, strabate-o... Si cand — diamantine —
Padurile de gheturi se vor ivi pe cline,
Increzator, azvarla ciomagul de prisos:
Din povarnis, in steiuri; din stanci, in vagaune
Izbit de lespezi, ciotul va face sa rasune
Cu lung si mare vuiet tot haul de granit.
Dar sus, sub inganata lumina-abia nascanda,
Lasand sa scape rasul din pieptul tau sporit,
Acopere caderea cu hohot de izbanda.
Autor: Ion Barbu
Poezia GEST de Ion Barbu
|
