 |
|
 |
| Lista completa a autorilor |
| Adaugare poezii | |
|
|
Selim
| Autentificare | ||||||||||||||
| ||||||||||||||
El a venit cind, singur si mic, in pragul usii
Imi racoream la vintul de-amurg obrazul-jar,
Cind -; ghinda cafenie -; picau jos carabusii,
Cind era zarea frunza uscata de stejar.
Cu tite tavalite-n funinginea din slava,
Tot mai aproape norii -; ei ma-ntarcau intii;
In somn plingeam sa-mi stearga privelistea hirlava
Si piroteam pe prispa cu pragul capatii.
Dar fete mai latoase, mai cornorate, turma
Nasteau sub tarc de gene si se prindeau in sir
La hora dezmatata a spaimei, ce se curma
Tirziu, cind miini de luna presara tibisir…
Si haimana, si pururi incaierat cu vintul:
Din tirg, in mahalale: din Schei, in vreun catun,
Un strigat de-nserare isi tragana cuvintul
Ca o manea de moale, si larg: “Hai, braga bun”.
Hazliu si larg, ca turul ce-l vintura salvarii,
Asa sporea un strigat. Si iaca: ochi galbui
Printre uluci, in umbra, rotira icusarii.
(Amestecul si aspru, si blind, din ochii lui!)
Sagetile zvicneau in puf de ruga.
Sa nu urmez chemarii adinci as fi putut?
La namila din poarta m-am napustit in fuga,
Obrajii sa mi-i sprijin pe palmele de lut.
- Giugiuc, mi-am zis, iar ochii privira mai crucis.
De mult n-a fost la turcul atit alis-velis…
Zi darnica, de lapte si miere, aferim!
Hai, ia ce vrei din cosul lui Haivada Selim.
Si trase mucavaua panereului turtit…
Ca sculele-n sipeturi, asa mi-ati rasarit,
Alvite rumenite, minuni de acadele
Sticloase -; numai tremur, vapai si ape, ca
Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele…
O raza prafuita prin toate furnica.
Si dirdiind sub bruma si coltii de migdale,
Rahatul parea urma de-nghet dupa topit.
Un candel cit o nuca, prin perne de halvale,
Dormea-n trandafiriul lui sters si aburit.
(Rasfringeri vechi… Cuvintul nencapator nu poate
Sa zica iazul verde ce-mi tremurati si-acum…
Bietul turc legat de biete clestare…) Dintre toate,
El candelul mi-alese, apoi, adus a drum,
Porni minat de seara si inghitit de cale,
Tirind opinca-ntoarsa si creata, fara spor,
Cadelnitind din cosul cu dulci zaharicale,
Din donita-nflorita lovita de picior…
Acolo… noapte, uliti si vaguri suburbane
Topira pe-ndelete naluca lui Selim.
In candel, pinza lunii se rasuci -; turbane -;
Si-o stea ilic de umbra cusu cu ibrisim.
Autor: Ion Barbu
Poezia Selim de Ion Barbu
 | Comentarii |
 | Adauga comentariu pentru poezie |
