SELIM
El a venit cand, singur si mic, in pragul usii,
Imi racoream la vantul de-amurg obrazul-jar;
Cand — ghinda cafenie — picau jos carabusii,
Cand era zarea frunza uscata de stejar.
Cu tate tavalite-n funinginea din slava,
Tot mai aproape norii — ei ma-ntarcau intai;
In somn plangeam sa-mi stearga privelistea harlava
Si piroteam pe prispa cu pragul capatai.
Dar fete mai latoase, mai cornorate, turma
Nasteau sub tarc de gene si se prindeau in sir
La hora dezmatata a spaimei, ce se curma
Tarziu, cand maini de luna presara tibisir...
Si haimana, si pururi incaierat cu vantul:
Din targ, in mahalale; din Schei, in vreun catun,
Un strigat de-nserare isi tragana cuvantul
Ca o manea de moale si larg: “Hai, braga bun!”
Hazliu si larg, ca turul ce-l vantura salvarii,
Asa sporea un strigat. Si iaca: ochi galbui
Printre uluci, in umbra, rotira icusarii.
(Amestecul si aspru, si bland, din ochii lui!)
Sagetile poruncii zvacneau in puf de ruga.
Sa nu urmez chemarii adanci as fi putut?
La namila din poarta m-am napustit, in fuga,
Obrajii sa mi-i sprijin pe palmele-i de lut.
— “Giugiuc, mi-a zis, iar ochii privira mai crucis.
De mult n-a fost la turcul atat alis-velis...
Zi darnica, de lapte si miere, aferim!
— Hai, ia ce vrei din cosul lui Haivada Selim.”
Si trase mucavaua panerului turtit...
Ca sculele-n sipeturi, asa mi-ati rasarit,
Alvite rumenite, minuni de acadele
Sticloase — numai tremur, vapai si ape — ca
Ocheanele de limpezi, de mici, la fel de grele...
O raza prafuita prin toate furnica.
Si dardaind sub bruma si coltii de migdale
Rahatul parea urma de-nghet dupa topit.
Un candel cat o nuca, prin perne de halvale,
Dormea-n trandafiriul lui sters si aburit.
(Rasfrangeri vechi... Cuvantul nencapator nu poate
Sa zica iazul verde ce-mi tremurati si-acum...
Biet turc legat de biete clestare...) Dintre toate,
El candelul mi-alese, apoi, adus a drum,
Porni manat de seara si inghitit de cale,
Tarand opinca-ntoarsa si creata, fara spor,
Cadelnitand din cosul cu dulci zaharicale,
Din donita-nflorita lovita de picior...
Acolo... noapte, uliti si vaguri suburbane
Topira pe-ndelete naluca lui Selim.
In candel, panza lunii se rasuci — turbane —
Si-o stea ilic de umbra cusu, cu ibrisim.
Autor: Ion Barbu Poezia SELIM de Ion Barbu
|