Frig adamic

Vezi toate poeziile poetului



Cararile nemerse inca ma mai tulbura,
Intunericul umbla printre cruci ca un copil.
Ne nastem si murim in exil.
Singuratatea trece cu buzunarele pline de rani.

Care mai devreme veti ajunge la mine mai suc de cucuta, mai maini de omat?
Soata lui
Lot, cand a privit indarat, in stana de sare prefacuta a fost.

Epilepsia toamnei si-ncepe viclesugul.
Drumu-i plin de noroi.
Cu sangele-n plisc, vremea s-a rostogolit, s-a rostogolit ca un disc peste lespezile trecutului.

Perdele de os la case tacute.
Ma gasea dimineata ghemuit de pereti.
Mi-ai luat sufletul si-ai plecat cu el la hereti, prin lumina lunii pascuta de ciute.

Destrabalata, stepa ingenunche-n ploaie.
M-a luat frigul ostatic si-mi tine-adapost.
Mi-e foame de ceva care n-a mai fost, de-o catastrofa sau de-o bucurie.

O sa se faca tarziu ca-ntr-o rugaciune ori o sa se faca urat ca-ntr-un cosmar? ierburi vehemente cu izul amar tin noaptea de frau, si-o spinteca-n camp.

Noaptea tusesc oamenii si copacii.
Latra un caine, cade o frunza pustie.
S-au intors cuvintele in salbaticie,
iar intunericul umbla printre cruci ca un copil.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Frig adamic pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani