Mutul

Vezi toate poeziile poetului



Cand ies calusarii beti de jocuri si viziuni -prin semne desucheate si schime,
Mutul zvoneste despre ei ca-s nebuni, si le face prin multime.

Pocitanie cu fata arsa de masca, purtandu-si pe umar maciuca zeului
Priap, pare ca
refuzand sa se nasca, a cazut pe lume ca vitelul cu pielea matricei in cap; de teama frigului
lumii si-a propriilor hauri, rade libidinos si face mascari; uitandu-se prin buricele celor
doua gauri, orbecaie-n panza gresitei nascari

Numele nenumit al zeului uzurpat de la rit -
pare ca tot ce se petrece sfant si maret
n-a scapat nepangarit
pe-acest pamant zamislit in dispret:
batjocoritor zeu-parinte strabun
al unui popor ce s-a temut sa planga,

socotit dusmanos si nebun,
fl-au prefacut in paiata natanga; lasat slobod in cumplita camasa a rezervatiei de smintiti -caraghios in batjocura-i lasa,
se trezeste cand si cand chemat de semnul unor meteoriti; zeu pe masura muritorilor, leagan al neimblanzitelor pacate, batjocoreste insasi mireasma florilor, lasandu-se pe vine si dand vanturi spurcate: parca deprinse in marsaviile neostoitei invidii si-n legile decazutului rit, dinspre scoicile ochilor, imputiti ca niste stridii,
Mutul rade de lumea care l-apangarit
Preot al unui oracol vorbind in dodii, caci adevarurile se desfac; citeste semnul nenorocitei zodii dupa lumini si-n vorbe de leac
proroc slavindu-si rapanul, furnicarul de buboaie si galci, propovaduieste-n vant pedepsele ce s-au pus pe cetate; face masuri si tumbe de balci, vestind nenorocirea ce se abate: menit sa-i cheme sa le ceara viata si sa-i arunce pe rugul unei lupte, l-au jugarit de grai - si-atunci paiata a hohotit cu baierele limbii rupte -de parca pe-acest pamant s-a murit in zadar, moartea insasi parandu-le gluma: pe primul dintre ei ce i-ar chema
Ia vreun hotar il smulg de pe scara si-l sugruma; de mii de ani-zabava; nu si-a mai tras nimeni fierul prin sine, de tot atata timp nimeni ni si-a mai muscat inelul cu
otrava de teama numelui ce i s-ar lasa in rusine.
Marele
Mut, zeu arlechin

c-un ochi rade, cu celalalt plange -
ca ouale-n pasare stau sufletele-n el - ciorchin



de inimi, vita nobila, scaldata-n sange;
intelept in pragul marilor greseli,
ci drept in fata multelor nedreptati -
casca taraneste-n fata celei mai cumplite buimaceli,
cu sufletul la luceafarul sfintei lui judecati;
bogat de cat i-au smuls jefuitorii,
ci nespurcat in mandra-i mizerie,
Mutul sta ca pietrele-n apa stricatei istorii,
pe malurile careia ard focurile - si el nu se sperie;
muncind un pamant la rascruce,
pare-o semintie in eternitate,
in jurul careia un neam vine, altul se duce
si toate-i pun foc la cetate.
Idol pecetluit cu fierul pe vrana gurii, pierzandu-si scrierea, insemneaza si harsaie pe lemnul rabojului - ci nu-si greseste augurii in intelepciunea sa de obarsie
Marele
Mut, muscandu-si limba fripta de taceri,
isi rasteste animalica incalceala;
prevestind lui in doi peri
se vadesc atinse de piatra filozofala:
mugetul sau este-un grai
de multa spunere si nespunere
prin el se-ntelesera-mparati si crai
a toate semintiile ce si-au spalat scutecele-n
Dunare;
pune sageti, si pasari, si broaste
pe tipsia de lemn;
cel ce stie citeste si-i vine de cunoaste
si-l apuca spaima dintr-acel semn.
Nu da nimanui seama
pentru ceea ce spune -
cuvintele lui sunt intampinate cu teama,
ucid, mor cu victima de gat in genune;

greoi latrand graiul sau de jivina -
taina intre ceea ce trebuie si nu trebuie stiut,
vorbirea a ceea ce vine, daca-i ursit sa vina -
Marele
Mut;
intre ceea ce trebuie auzit si neauzit
spus si ascuns, cinstit si tradat;
vesti in zadar - de care insa aerul geme-mpanzit
ca un mare steag de matase, brodat.
Idol mergand pe catalige,
al unor tarani ce-si pierdura locul sub soare,
dar pe care stiu sa si-l castige
cu multa nepasare;
urs greoi, povarnit de-un umar -
pe cand aceasta tara platea-ndulcirea la tribut
copii si tari si fecioare cu sangele iute si tanar -
o fericire sa fii schilodit si mut.
Zeu deghizat in propria-i tara,
caci toti cati se dadura cu numele neamului in vileag
in multe vanatori se vanara,
s-au pus in lant si s-au ucis pe alt meleag -
chipul unui popor nefericit de la sorginte:
nu stii de l-am cotropit creturile mastii de burdihan de vita,
ori daca vremea parli ca apa fierbinte
fata cea adevarata, dar neadeverita.
Marele
Mut
adulmecand relele poporului sau,
se facuse odata temut -
ci ei ii taiara nasul punandu-ti botnita de dulau;
in locul rostului, o cusca fara chei -
pliscul inchis; graiul zadarnic mare;
batjocorindu-l, cum numai ei stiu sa se batjocoreasca-ntre
ei, veninul cuvantului de-ndreptare; ranjindu-si fasolele coltoase si rare, se stramba la taranii negurosi de viata si vesnicie,

facandu-i sa rada cu multa speranta si neatarnare pe vremuri de nimicnicie.
Marele
Mut, fiara cu piele intoarsa,
imbracandu-si camasa de pedeapsa a propriei blani
peste carnea ca o pupila de ochi, arsa -
a corpului zvacnind prin milioane de rani:
animal-stramos cinstit si azi in pomelnice
de-un popor care-a trait la focul sfintei pesteri,
cu spatele spre bataliile lumii vremelnice,
in legea propriei lui descresteri si cresteri -
incins cu propriul ombilic
tras din matca, pe dupa sine strans -
mutul si-a oprit nasterea la ultimul gong al sorocului
idilic dintre ras si plans.
Cu unealta prasilei pe umar ca un cosas cand se-ntoarce de la coasa -taranii-l intampina fara sfiala si murmur, iertandu-i infatisarea scarboasa; caci ei sunt ctitori ai unui templu vesnic si nespurcat, sfiosi - dar nu bolnavi, nici iubitori de scarbe si
mascarici . acesta le-a fost ghioaga adevaratului descalecat, sceptrul pus in calea celui din urma pierzari; iar cand se face
Mutul spre livada, punand ochiul de pasare pe pomii sterpi si gata sa cada -acestia-nfloresc si-n pietre cand se uita soimul acelei
unelte, se-aude fosnind prolifica samanta din granit; malul rodos al unei necunoscute delte acopera ogoarele stancoase de-au imbatranit -holde si pasari si vite se umplu de uitatura vietii, supuse si blande sfantului suflu intr-a caruia apa invizibila inoata stele si planetii
Marele
Mut - poet hilar

al unei biserici in care predicile spuse pe sleau
se pustiesc de putere si har,
iara perechile se urasc despartite si nu se mai iau -
Zeu animal - vedenie pe care scanteiaza perii,
Zburator cazut, heruvim;
impotriva
Tatalui se ispasi, schimband firea caderii
in templul pe-a carui lespede ne nastem si sfarsim -
venit dinspre planetii altei stele -
muritor curat ca mireasma de leandru,
l-au uilat printre noi - caci masca de piele
nu-i decat batjocura acelui coif de scafandru;
cazut pe prundul blestematei planete -
pe cand cerceta marea eretica,
Zeu fu numit din spaima salbaticelor cete
si mag apoi - intemeie nevazuta, uriasa firii biserica,
Marele
Mut - bolnav de cat avea inchis in minte,
nemuritor savant, luceafar,
vorbind un grai tara cuvinte,
trecu drept nazdravan si neteafar;
zacand de boala sfintelor fantasme
ale unei patrii pierdute-n marile stelare,
viata lui si-a spus-o mai apoi in basme,
cu fiare enigmatice traind enigmele-i clare;
primind obiceiele hoardelor animale,
se supuse oamenilor - si astfel i-a supus -
ci ei tot n-au putut pricepe firii sale
si ceea ce n-au priceput au luat in ras.
Marele
Mut, parintele poetilor profeti
carora le carmuieste augurii,
sa treaca cu bine parabolele-acestei vieti -
apoi le-nchidem cu sarutul muteniei floarea gurii,
precum in ceruri asa si pre pamant -
masura a tuturor lucrurilor, sfanta si trista -
a celor ce sunt, daca sunt
si-a celor ce nu exista - daca ele nu exista.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Mutul pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:

Primavara

Toamna

Iarna

Iubire

Bucurie

Viata

Flori

Boala

Singuratate

Frica

Scoala

vezi mai multe

Politica de confidentialitate



Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani