(Terta rima)
Crist-popolul, lumina si puterea,
Errand, sudand, strain intr-ale sale,
Producand singur viata si averea,
Nici selba-af land, nici munte, nici vale
Unde-ori caminul, ori capul a pune
(Lunga laboare! foarte lunga cale!),
Strabate lumea, lumea sa radune,
Secoli si famea sufera si gerul,
Deraderi si batai, de spini cunune,
Cr ucea, roata, focul, plumbul si fierul,
Sclavie, gleba, claca si uzura;
Custodul punge, punge cavaler ul,
Cazacul punge, f lagela si fura;
Magnat, idalg, ciocoi despoaie, bate;
Pontefice, instructor minte, jura.
Crist-popolul suspina si strabate
Si secoli, si taramuri, tot pamantul,
Asuda, geme, sufera pacate,
Iar ta, le sterge; seamana cuvantul:
Cand prunc orfan, plangand, mendicand viata,
Cand muribund ce n-are nici mormantul,
Cand june discolor cu moartea-n fata,
Fara maine si azi, si fara lumina,
Iarna si vara,-n seara, dimineata;
Ori ca om, ori sub for ma sa divina,
Tot proletar la camp si la cetate,
De la altar si pana la salina,
Cu-acelasi dor, cu-aceeasi greutate.
Schimbe-se timpii, fie domn cezarul,
Patriciu sau baron, print sau abate,
Forta ori lege, Brama, papa ori tarul,
El nu se schimba, aceeasi laborare,
Tot proletar, tot puns, tot band amarul.
Dupa secoli de sange, lacrimare,
Dupa varii si multele turmente,
In toti membrii, in corpul sau cel mare,
Uns imparat de ambe testamente,
Verb-suveran in fine se proclama,
Jude-ndolat de lacrimi si lamente,
Mantuitor ce morti la viata cheama,
Ce surzii face surzi sa nu mai fie,
Ce repentirea railor recheama
Si-n care orbii vad lumina vie,
Ce paraliticii umple de vigoare
Si lumii-aduce pace, bucurie.
Fulger ii e fata, vocea tunatoare;
Pe tron sovranul judeca pamantul
Cu dreptate, putere si splendoare;
Lumina s-adevar ii e vestmantul.
Tremura regii, stirpea pacatoasa;
Cad porti d-arama, r upt e juramantul!
Verde se nalta valea lacrimoasa;
Apocaliptica, Santa Cetate
A lumii noua splende radioasa
De speranta, d-amor, de libertate;
Incinge muri ne-nvinsi de adamante,
Se coroana de turre nestemate,
Nalta coloane de porfir gigante,
Pur ca cristalul aur ul straluce.
Rubin, safir, smarald, iacint, brillante
Tin unghiuri, fundament ce le produce.
Raul vietii curge de lumina,
Mintilor sanatate da si-aduce.
S-adumbra ridente-eterna gradina
D-arbori fructidori, d-arte, de stiinte,
Lin si armonie aure suspina,
Sacrele voi inspira si dorinte;
Flori amarante campurile-nsmalta.
Nalte-afectiuni, sperari si credinte
Candide cresc si vergini se dezvoalta,
Absorb viata,-amor la verbul-soare.
Asta e cetatea ideala, nalta,
Aci justitia este domnitoare,
Aci fratia e realizata,
Aci virtutea e putere, valoare
S-orice nevoie este usurata.
Unul pentru toti, toti iar pentru unul:
Libera voie, soarta nivelata,
Verul, frumosul, marele si bunul,
Eterna pace, viata sociala,
Propriul sacr u, rezolvat comunul.
Cetate! rezidenta-imeriala
Mirelui-popol, d-angeli custodita,
Tinda cereasca si universala!
Profetii te-au visat trei-fericita,
Crist ti-a pus insusi piatra angulara,
Evangelistul te-a vazut urzita,
Tie martirii sangele-si varsara,
Dreptii,-nteleptii, verii cristianii
Spre-a ta inaltare mult ei laborara;
Gali, angli, italieni, poloni, germanii,
Maghiari, romani, de popoli milioane
Jos au surpat si idoli, si tiranii,
Au spulberat tiare si coroane;
Cu-al lor sange ti-au framantat cimentul
Si-ti inaltara primele coloane.
Candid, august, frumos ti-e pavimentul!
Vazut-am splendoarea-ti. Frant e pacatul;
In drept mirele vine cu testamentul.
Deschide-ti portile: intra Imparatul.
|
