Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele


 
Poetul zilei
Ion Stratan
(1955 - 2005)

16 Poezii

Poezia de azi

Cornul de aur al baiatului
de Mircea Ivănescu
scena de dimineata — cornul sunand departat,
prin hatisurile albastrii, chemarea la vanatoare — glasul

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata



































Impotriva subventiilor de stat

Vezi toate poeziile poetului
[1900]






Poetii, literatii, artistii sunt oameni foarte ciudati; dar ceea ce e foarte ciudat e ca poetii, literatii si artistii sunt foarte ciudati tocmai cand n-au talent de loc, asa ca nu poti sa-ti explici de ce, fiind oameni ca toti oamenii, sunt asa de ciudati
Dar, in sfarsit! asa sunt poetii, literatii, artistii, mai ales cand n-au talent de loc.
De una dintre ciudateniile acestora voiesc sa spun cateva cuvinte, anume despre vecinica plangere ca poetii, literatii ai artistii nu sunt incurajati la noi indestul, ba chiar ca sunt foarte putin luati in seama.
Plangerea aceasta este o tema pe care se fac fel de fel de variatiuni. De exemplu.
„Publicul nostru cel mare este indiferent fata cu literatura si arta nationala Societatea culta citeste carti straine Publicatiunile literare romane si mai ales poezia romana nu se cauta"

Apoi
„Poetii si literatii, prin urmare, pier de lipsa; dupa o viata vrednica de mila, ori mor de tineri, ori ajung la batranete mizerabili; adesea nenorocita lor petrecere pe pamant se sfarseste intr-un spital!"
Multe lucruri nepotrivite in lumea noastra romaneasca, dar unul dintre cele mai nepotrivite este, fara-ndoiala, plangerea unora dintre oamenii cari, dintr-o nenorocita intamplare, tin un condei in mana sau profeseaza o arta frumoasa.
Aceasta vecinica plangere, ciudatenia aceasta, atinge culmea cand, dupa osandirea publicului celui mare si a societatii culte, se incepe acuzarea guvernului, a statului
„incai daca particularii nu simt nevoia poeziei, literelor si artelor; daca societatea romana n-are destul sentiment patriotic pentru a incuraja versul, proza si orice arta facute de romani - macar guvernul, statul sa vie in ajutorul acestor nobile productiuni! Dar nu! guvernele, statul sunt si mai indiferente si mai vitrige cu inchinatorii muzelor nationale!"
Auzi dumneata! Sa nu se prevaza in buget macar doua-trei milioane pentru incurajarea indispensabilei productiuni literare si artistice!
Ia sa cercetam mai de aproape plangerea dumnealor
Ma rog, sa ne intelegem: ce poftiti d-voastra? sa se-ncurajeze poezia, literele si artele, sau poetii, literatii si artistii? Caci este ceva aici care nu trebuie trecut cu vederea Presupunand ca, in adevar, poezia, literele si artele sunt lucruri neaparat necesare unei societati, pentru a le avea, trebuieste talent mai-nainte de toate; pe cata vreme pentru a te face poet, literat sau artist nu trebuie talent numaidecat.


Care va sa zica, o societate cu cat va simti nevoia acelor frumoase inutilitati, cu atat va fi mai putin dispusa a incuraja pe aceia cari se-ncearca a i le da fara sa fie de loc chemati a i le putea da.
Ca traiesc poetii in lipsa De! asta poate fi adevarat, insa numai pentru acei poeti cari sunt saraci de fel; fiindca in nici o parte de lume poezia n-a constituit si nu ar putea constitui o industrie prea lucrativa. Cand poetii au avere, fireste ca nu traiesc in lipsa.
Ca poetii, literatii si artistii mor in spitale; asta e adevarat, insa iar in parte; fiindca daca au casa lor si rostul lor, mor acasa. Daca n-au insa casa, unde sa-si zaca boala din urma, atunci, tot e bine ca mor la spital; ar fi desigur mai rau sa moara la vreun gard.

Eminescu si Alecsandri, Dumnezeu sa-i odihneasca! au murit unul la spital, fiindca suferea de o boala foarte grea de ingrijit intr-o casa particulara saraca; cestalalt a murit in vestitu-i castel de la Mircesti
Pentru aceasta deosebire de stare, contimpuranii si urmasii n-au facut si n-au sa faca vreo deosebire in stima acordata celor doi ilustri poeti nationali
A! stima!.. Dar asta e putin lucru?
Cine are putin talent, slava Domnului! este la noi destul de stimat si de considerat. Afara, se-ntelege, de cateva secaturi invidioase, pe cari nu le lasa sa doarma, pe cari le doare si le ofticeaza succesul omului cu talent, nici un concetatean nu-i refuza acestuia tot succesul, toata stima.
Dar nu cumva omul de oarecare talent ar dori sa aiba din partea concetatenilor tamaie de adoratiune si gramezi de dinari ca un pontifice, ca un dalai-lama din partea fanaticilor?
Si a avea oarecare talent! si asta este un lucru care trebuie lamurit. A avea talent nu va sa zica numai a crede singur ca-l ai, ci a face si pe vreun competent sa creaza ca tine - va sa zica, a-l avea in realitate, nu numai in inchipuirea-ti proprie.
- Dar n-ai zis singur, imi observa cineva, ca daca ai avea nu stiu cati copii nu ai face nici pe unul literat sau artist?
- Ba da, am zis, raspund eu; insa, desigur fiindca nu m-am exprimat destul de clar, dumneata n-ai inteles destul de bine vorbele mele. Sa-ti spui, asadar, mai bine.
Sa am nu stiu cati copii, n-as face pe nici unul literat sau artist daca n-as vedea foarte lamurit si hotarat ca indeplineste conditia absolut indispensabila pentru cariera frumoasa, cu un cuvant, ca are talent; fiindca, de! ca parinte, ai mila de copii si te gandesti, fireste, cu mare grije la viitorul lor.
Si nu se teme atata parintele cu dragoste adevarata ca au sa-i fie copiii saraci, cat i-e groaza sa nu fie betegi, ori nenorociti, ori de bataia de joc a lumii. Ca se vad multi oameni saraci, fericiti si veseli, stimati si considerati de concetateni; si iarasi se vad bogati nefericiti, becisnici si tristi, si fara sa-nsemne mai mult in lume decat pot cumpara supunere ori lingusire.
De viata trista pentru copii se teme parintele, si, dupa viata bolnava, nu e viata mai trista decat viata ridicula, si nu e, poate, o viata mai ridicula decat a omului care, inchipuindu-si ca are talent, isi da toate ostenelile sa probeze cu prisos ca nu-l are — viata omului care strica in sec hartie nevinovata, pentru a se putea plange din ce in ce mai amar contra societatii indiferente si ingrate, ca nu incurajeaza poezia, literele scl scl
Dar, in sfarsit, chiar asa, eu nu crez sa fie undeva o societate, unde care cum se scoala si ia o pana in mana sau imbratiseaza o cariera frumoasa sa fie atat de binevoitor primit sau tolerat ca la noi.
Nu cred sa fie pe lume tipografie mai putin nazuroasa decat a noastra romaneasca. Cu ce cheltuiala, putin importa, fie din avere proprie, fie de la parinti, de la amici, din pomana, se gasesc totdeauna destui gologani ca orice e scris pe hartie cu mana asta-seara sa fie a doua zi dimineata chiar tiparit, spre vecinica pastrare.
Pas acuma de le-ncurajaza mai departe pe toate aceste nenumarate productiuni, parca a fi posibil unora sa vaza astazi lumina nu e deja destula incurajare pentru altele ca s-o vaza mane, si de mane, poimane, si asa mai departe.
insa o societate nu poate dispune la un moment dat decat de o anumita putere de incurajare a industriilor inutile. Si aci sta raul cel mare. Puterea aceasta limitata, imprastiandu-se fara socoteala la oricine face literatura si arta, chemat ori nechemat, priceput ori ba, serios sau ridicul, se pierde fara sa poata folosi acolo unde in adevar si pe drept ar trebui sa foloseasca.
De cate ori auz pe cineva vaicarindu-se ca literele si artele frumoase nu sunt incurajate la noi, ii spun: poate sa ai dreptate intrucatva, dar, in orice caz, vinovatul sau mai bine vinovatii pentru aceasta trebuiesc cautati nu intre public, nu in societate, ci intre aceia cari le profeseaza.
Si fiindca fu vorba de copii si de viitorul lor, fireste ca, daca s-ar admite de public si de stat ca intemeiata plangerea descurajatilor, un parinte iubitor ar putea asigura viitorul fiecarui copil chiar de la nastere: n-ar avea decat sa declare la ofiterul starii civile, pe langa confesiune, si nobila profesiune la care se va devota noul-venit in sanul natiunii - poet, literat, artist - si imediat societatea si statul sa-l ia sub incurajarea lor cu o subventiune convenabila
Nu! Precum am mai spus-o si in alta parte: literatura si artele frumoase, dupa cat se fac si, mai ales, dupa cum se fac la noi, sunt prea din cale-afara incurajate; asa ca parca n-ar strica sa incepem odata a le cam descuraja.



Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Impotriva subventiilor de stat pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.






Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe

Politica de confidentialitate





Copyright 2019 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani