Poeziile.com - Home

  Parola? Creare album poezii
Poetii clasici ai literaturii romane Poezii frumoase pe teme Poeti membri ai clubului poetilor tineri Poeziile mele
 
 
Poetul zilei
Nicolai Costenco
(0 - ?)

179 Poezii

Poezia de azi

A frumsetii tale forme
de Mihai Eminescu
A frumseţii tale forme ca un sculptor cānd le pipăi
Toată viaţa mea trecută, toată fiinţa mea o clipă-i,

Citeste Poezie completa
 

 

 

Ghicitori
Povesti
Top 40 poeti
Top autori

 

   
Cautare avansata




Oare teatrul este LITERATURA?

Vezi toate poeziile poetului
[1897]



Principiul fundamental al artei in genere este intentia de a transmite o conceptiune prin mijloace conventionale de la om la om; incercarea de a realiza acea intentie constituie opera de arta: ori de ce fel ar fi conceptiunea - inalta sau joasa, rafinata sau primitiva, sacra ori profana - numai catusi de putin sa fie o izvorare nu voita, ci pornita fireste din adancimea, infinita ca si natura ce se oglindeste in ea, a creierului omenesc, ea merita sa se arate lumii, numai sa poata cum; si daca poate cum trebuie, atunci se va impune intelesului altor minti omenesti, numai capabile sa fie a intelege. Aci sta ratiunea finala a artei umane: intelesul omenesc.
Dar cate sunt mijloacele conventionale pentru transmiterea unei intentii artistice? Sunt desigur multe, si multi critici au cautat sa le clasifice. Din cati am cetit pana acuma, nu am gasit in nici unul o parere deosebita in privinta teatrului; pentru toti dramaturgul e considerat ca un fel de literat sau poet, iar piesele de teatru ca un fel de productii literare sau poetice.
Cursurile de poetica ne prezinta chiar capitole intregi despre poezia dramatica. Sa ma ierte domnii autori de poetice mai mult sau mai putin elementare sa cred despre dramaturgie altfel decat vor d-lor a ma face sa cred.
Teatrul, dupa parerea mea, nu e un gen de arta, ci o arta de sine statatoare, tot asa de deosebita de literatura, in genere, si, in special, de poezie ca orisicare alta arta - de exemplu arhitectura.
Literatura este o arta reflexiva. Orice gen literar are de obiect desteptarea de imagini numai si numai prin cuvinte exprimand gandiri: epica, lirica, narativa, oricum ar fi, literatura se margineste la a inchipui imagini, a gandi asupra-le si a transmite cititorului prin cuvinte acele imagini si gandiri: aci stau tot obiectul si toata intentia literaturii. Teatrul este o arta constructiva, al carei material sunt conflictele ivite intre oameni din cauza caracterelor si patimilor lor. Elementele cu care lucreaza sunt chiar aratarile vii si imediate ale acestor conflicte.
Conventionalitatea acestei arte este cea mai grosolana posibila; caci intentiunea de a arata obiectul - care aicea sunt conflictele morale ivite intre oameni - se realizeaza prin aratarea obiectului chiar intocmai. Aici intentia artistului imbraca, in carne si in oase adevarate, figurele ce ne arata: toate sunt nu spuse, ci aievea infatisate; bucuria rade din ochii vii, durerea plange cu lacrimi adevarate, faptele cer timp, si, precum in natura trebuiesc 'sa treaca vreme si imprejurari peste obiectul real pentru ca el sa se modifice in o stare data a lui, asemenea aici trebuiesc sa treaca imprejurari si, prin urmare, vreme reala pentru ca sa se desavarseasca aratarea intentionata.
Faptul ca unul din mijloacele sale de reprezentare este si vorbirea omeneasca nu trebuie sa faca a se lua teatrul ca un gen de literatura; din acest punct de vedere, teatrul ar avea mai multa rudenie cu arta oratoriei.
Se intelege ca, la urma urmelor, izvorul comun al tutulor artelor este conceptiunea omeneasca; dar formularile interne, manifestatiunile si modurile de transmitere intentionata a conceptiunii sunt deosebite pentru fiecare arta.
Dupa aceste deosebiri specifice, vedem ca teatrul este tot atat de putin inrudit cu literatura pe cat ar fi sculptura si pictura cu arhitectura si muzica. Pe cand conceptiunea poetului se formuleaza in gandirile lui proprii, cari sunt chiar materialul intern al artei sale, si cari, transmise prin cuvinte, constituiesc de-a dreptul obiectul de arta desavarsit, conceptiunea dramaturgului se formuleaza in infatisari vii de imprejurari si fapte omenesti, iar gandirea lui nu are nimica a face cu productia teatrala in sine; si daca si el gandeste, aceasta o face numai spre a gasi intocmirea, economia mecanica pe care sa poata sta cladirea ce a conceput si voieste sa infatiseze.
Cu mult mai mult se asamana deci dramaturgul cu arhitectul, care concepe cladirea, o planuieste pe hartie si tocmai apoi o arata facuta gata din gramadirea intocmita a materialului voit. in acest sens gandeste si dramaturgul - nu la a gandi ceva, ci la a arata ceva. Astfel, asemanare mai nemerita nu poate avea o piesa de teatru, de teatru propriu-zisa, decat cu planul unui monument. In adevar, precum planul arhitectului nu este chiar realizarea finala a intentiunii sale -adica monumentul - ci numai notarea conventionala, dupa care trebuie sa se stranga si sa se alipeasca materiale cerute intr-un tot ordonat, asemenea si scrierea dramaturgului nu este chiar desavarsirea intentiunii lui - adica comedia - ci notarea conventionala, dupa care se vor alipi elementele proprii, spre a arata o trecere de imprejurari si fapte umane. Mai scurt: pe cat de putin planul arhitectului este pictura, tot atat de putin e scrierea de teatru poezie.
Fiind insa ca teatrul ne arata oameni, si fiindca, in imprejurari omenesti, actiunile care sunt chiar viata sunt insotite de vorbire, oamenii dramaturgului trebuie fireste sa vorbeasca si ei. Din imprejurarea, insa, ca papusile lui, pe langa ca trebuie sa umble, sa planga, sa se mangaie, sa raza, sa se bata, sau sa se uciga chiar (fapte ce nu se pot intampla in lume tot pe tacute), mai trebuie sa si vorbeasca, si ca poetul nu are alt material extern de comunicare a gandirii sale decat cuvantul, din aceasta imprejurare, ca un element material este comun, si aceasta in proportii de intrebuintare si ordine foarte neegale, intre doua arte, atat de fundamental deosebite prin modul de transmitere al conceptiunii, se poate oare deduce ca teatrul este poezie si ca o piesa de teatru este o productie de gen literar? Dar o imprejurare asemenea cu aceasta ne-o prezinta si comunitatea altor materiale si mijloace de manifestare intre alte arte foarte deosebite: marmura, comuna sculpturii si arhitecturii, linia si chiar colorile, comune arhitecturii, picturii ai sculpturii, si cea mai caracteristica dintre toate pentru teza ce ne ocupa, plastica, asemenea comuna picturii, sculpturii si teatrului.

Nu! Teatrul si literatura sunt doua arte cu totul deosebite si prin intentie, si prin modul de manifestare al acesteia. Teatrul e o arta independenta, care, ca sa existe in adevar cu dignitate, trebuie sa puna la serviciul sau pe toate celelalte arte, fara sa acorde vreuneia dreptul de egalitate pe propriul lui teren.

Comentarii

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)



Pune poezia Oare teatrul este LITERATURA? pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.



Poezii despre:
Primavara Toamna Iarna Iubire Bucurie Viata
Flori Boala Singuratate Frica Scoala vezi mai multe


Copyright 2014 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca )
Mari poeti romani