| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
intalniri de Lucian Blaga Cum s-a facut nu-i bine sa cunoastem. Stim doar ca-n spatii si in vis noi ne-ntalnim mereu aceiasi, mereu sub pomul interzis. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Publicul teatrului national
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1900] | |||
|
|
|||
| Oamenii cari, in vremea noastra, se destineaza producerii artistice sau literare au pe de o parte un mare avantaj: au, ce e drept, dinaintea lor o mina aproape neatinsa - o societate si o istorie nationala, care pana acuma n-au fost zugravite decat foarte superficial; au insa, in schimb, si o foarte mare greutate: se gasesc in fata unui public asa de amestecat, asa de lipsit de unitatea de cultura, de traditie si de conceptie, incat ii e aproape imposibil sa-i afle acestui public o coarda comuna, sa stie cu ce si cum l-ar putea interesa deodata, macar in mare parte, daca nu pe tot acest public, care n-are deocamdata alta unitate decat doar numele de public romanesc. Din avantajul numit rezulta o mare facilitate de productiune, cu atat mai mare cu cat genul literar sau artistic este mai greu. Asa vedem ca, de unde pana mai anii trecuti toate incercarile literare se faceau pe terenul poeziei lirice mai mult sau mai putin usoare, astazi avem o productie enorma de novele, de romane si mai ales de teatru. Cine are sa le judece toate aceste productiuni? Natural ca acela pentru care ele au vazut lumina - adica publicul romanesc. Ne inchipuim, domnule cititor, ca te-ai hotarat sa mergem amandoi la Teatrul National, sa vedem jucandu-se o piesa originala. Sa nu fim mitocani: sa lasam paltoanele si galosii la garderoba, fiindca nu e frumos sa intram plouati si plini de noroi intr-o sala asa de luminoasa, unde se afla atata lume curata; si, afara de asta, in sala e cald; o sa trebuiasca sa ne dezbracam si sa facem din paltoane perne de sedere, si asta n-ar fi convenabil, fiindca am impiedeca pe cei de la spate sa vaza si ei. Sa intram dar, sa ne asezam la locurile noastre, si fiindca am venit numa cu un sfert de ceas mai tarziu decat ora precisa indicata pe afis, avem destula vreme, pana sa se ridice perdeaua, sa vedem putin fizionomia aceluia pentru care productia dramatica va fi vazut lumina - adica fizionomia publicului. Uite colo, in cele doua loji alaturate Sunt doua familii inrudite din elita tarii noastre. Am avut onoarea sa le fiu cunoscut si m-au primit adesea la dansele acasa; pot, prin urmare, sa-ti dau in privinta-le pretioase informati uni. Iata. Dama cea mai in varsta, batrana, este mama celor doua dame; cei doi domni sunt ginerii ei, si cei trei tineri, domnisoarele si junele ofiter, ii sunt nepoti. Toti membrii acestei familii, incepand cu bunica, sunt oameni de o completa cultura europeana, in cel mai strict inteles al cuvantului: mari si luminati amatori de arta si de literatura, si unii dintre ei inzestrati chiar cu mare talent artistic. Bunica si-a facut odinioara educatiunea la Paris; acolo a trait in cercurile artistice si literare din cea mai frageda copilarie, pana cand, maritandu-se cu un tanar boier, care avea o inalta situatie politica in patrie, s-a reintors aci. El a tinut in Bucuresti, pana si-au crescut copiii, un salon vestit, unde se adunau pe vremuri toate spiritele distinse. Acolo, in salonul ei, se facea arta, literatura, politica; acolo au cantat pe vremuri cei mai mari artisti cari au trecut pe aici; acolo si-a citit Alecsandri primele poezii; acolo s-a pus la cale unirea tarilor. Pasionata mai cu seama de muzica, ea a fost o pianista de asa valoare, incat, daca nu s-ar fi maritat, putea face o stralucita cariera europeana. De aceea poate ca-n nici o familie romaneasca nu se gasesc la un loc atati muzicanti, toti adanci cunoscatori ai artei. Afara de asta, sunt si mari amatori de teatru. La Paris sunt iubiti si stimati in toate cercurile artistice. Acum, iata in loja de alaturea lojilor lor. Vezi dumneata pe doamna care intra acuma asa de frumos gatita, urmata de barbatul dumneaei? Sunt niste oameni foarte onorabili si stapanesc o avere de cateva milioane. Aceasta puternica avere s-a facut in scurta vreme; norocul, sufland in panzele luntrasului, il duce repede la liman. Negutator in targ catava vreme, apoi arendas de mosii, si la urma, mare intreprinzator de lucrari publice si alte afaceri, a ajuns acest copil din popor, care la casa parinteasca, in provincie, ar fi ramas plapumar subtire, a ajuns unul din cei mai cu vaza capitalisti ai tarii. Doamna a fost la randu-i inteligenta. Vazand ca cu cat afacerile barbatului prospereaza, cu atat dumneaei trebuie sa insemneze mai mult in lumea bucuresteana, s-a gandit - mai bine tarziu decat niciodata! - sa invete a scrie si citi romaneste si frantuzeste de la o guvernanta belgiana. Mancand, i se face pofta omului. Asa, doamna noastra, invatand cititul si scrisul in doua limbi, s-a gandit ca o educatie completa cere si o arta de agrement, mai ales ca aveau si un piano in salon - salon fara piano nu merge. Fiindca insa e greu de la o vreme sa-nvete cineva repede muzica, pana una-alta si-a cumparat un clavir mecanic, pe care l-a pus in salon langa o fereastra de la drum, pe unde se vede si de-afara inauntru Seara, cu perdelele ridicate, se pune d-na la clapele clavirului si le mangaie cu degetele, pe cata vreme guvernanta, discret ascunsa dupa perdea, invarteste manivela la spatele masinii magice. Asta face cu atat mai multa senzatie in toata vecinatatea, cu cat domnul intelege mai putin pentru ce cruda umanitate, insuflata de duhul cel rau, nu inceteaza odata sa nascoceasca fel de fel de instrumente de tortura. A! daca ar avea el tot atata autoritate asupra nevestei cata a avut asupra fiului, care acuma a intrat in Facultatea de drept! Caci, in treacat, pot sa-ti spun o istorie foarte nostima, care s-a petrecut in familia aceasta. Acum cativa ani, fiul, unicul fiu, a avut nevoie de preparatiune pentru ca sa poata intra in liceu. Atunci, tatal si mama s-au hotarat sa ia un student sarac, care sa dea lectii fiului lor. Studentul acela, pe langa lectiile ordinare, si-a propus, vrand sa indatoreze pe parinti, sa invete pe copil si primele inceputuri de vioara; caci studentul, pe langa cursurile Facultatii de litere, urma si cursul de vioara la Conservator, unde trecea intre elevii distinsi. De aceea, a propus doamnei sa cumpere o vioara ieftina pentru copil. Doamna a cedat, vioara a fost cumparata, si copilul a dovedit, de la primele incercari, ca mama nu cheltuise bani degeaba pe nobilul instrument. Tatal, care foarte rar sta ziua acasa, avand atatea daraveri in lume, vine odata peste zi suparat de la afaceri si aude o tarliitura departata, dinspre odaia unde facea lectie baiatul lui. Alearga si afla cele petrecute afla ca fiul sau se indeletniceste cu mofturi in loc sa invete carte. Turbat, ia vioara, o sparge de mobile, strigand studentului: - Pentru asta-ti platesc eu bani munciti? ca sa-mi faci copilul lautar? Afara, magarule! ca ti-o sparg in cap! Studentul, cuminte, n-a asteptat sa i-o zica de doua ori A! iata domnul de care vorbim se scoala din loja lui isi imbraca paltonul Pleaca Desigur, trebuie sa aiba daraveri prea serioase la Clubul agricol Ei! e greu unui om de afaceri sa dispuna de trei ore libere Acu te intreb pe dumneata, cititorule, ce piesa ar putea sa placa si sa intereseze, in acelasi timp, pe cele doua familii cari au venit cu bunica la teatru, si pe doamna care si-a parasit clavirul ei favorit cu manivela si a ramas acum singura-n loja? Dar ce este acest zgomot? Trei lovituri - ca la Comedia Franceza! Atentiune Perdeaua se ridica. |
|||
Pune poezia Publicul teatrului national pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |