| |||||||||||||||||
|
|||||||||||||||||
SARLA SI CIOBANII
(Poveste) Acum vro seapte sau opt ani, Niste ciobani Cautau sa pripaseasca Un dulau, ca sa pazeasca Pe oi De lupi. - Vai de noi! Vor zice-ndata unii liberi-cugetatori: N-are sa vie-o vreme Cand oile sa n-aiba de lupi a se mai teme? Zau, dupa mine, de multe ori Cugetatorii-liberi sunt Fiinte prea ciudate; O clipa nu te lasa s-ai parte decuvant. Sa n-apuci, din pacate, Sa-ncepi cu dansii vorba, c-apoi sa te mai tii Sute si mii De cugetari inalte si reflectari profunde De mult rabd, ins-acuma voiesc a le raspunde Da, domnii mei, Cu prea mare dreptate Aveti cuvinte de pietate Pentru miei... Sau oi... dar, docamdata, Liberi-cugetatori, Ascultati povestea cu ciobanii; ori... Eu voi tacea ca sa v-ascult. Nu zau! imi place foarte mult S-aud palavre lungi si late, Si despre-aceasta probe pot da necontestate: La Camera sunt nelipsit. Si, la tot ce s-a vorbit In Atheneu Eu Am fost cel mai fidel dintre auditori. Fac haz pe oratori... Dar... sa lasam acestea, Si povestea Inceputa sa urmam: Ciobanii nostri, asadara, Plecara Dulaul sa-si gaseasca. Umblara cat umblara Si detere-n sfarsit D-o javra jigarita, De foame lesinata, cu parul naparlit. Cum ii vazu, Potaia-afurisita Isi puse coada-ntre picioare, facu trei tumbe si-ncepu Sa se tavaleasca, Sa se linguseasca, Sa chelalaiasca, Ca toti cainii nemtesti Cand, lesinati de foame, doresc sa-i miluiesti. Li se facura mila de sarla: o chemara, Sarla-i urma, Si-astfel cu toti plecara. O dusera la stana si sarl-aci jura Pe lege. - Cum se poate? Dar sarlele n-au lege, s-arfi de necrezut, Veti zice; fugi d-acolo! -Stiu bine-aceste toate, Dar iaca s-a putut! Sarla jura pe lege, onoare, constiinta, Nu radeti de,... sa fie un caine de credinta. Autor: Ion Luca Caragiale Poezia SARLA SI CIOBANII de Ion Luca Caragiale
| |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| |||||||||||||||||
| | Copyright © poeziile.com | Home | Contact | | |||||||||||||||||