| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
intalniri de Lucian Blaga Cum s-a facut nu-i bine sa cunoastem. Stim doar ca-n spatii si in vis noi ne-ntalnim mereu aceiasi, mereu sub pomul interzis. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Sgomot
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Ion Luca Caragiale
|
|||
| [1899] | |||
|
|
|||
| Pe vremea parintilor nostri traiau oamenii mai mult ca astazi; sunt exemple destule: cutare a murit la nouazeci de ani, cutare a ajuns suta, si cutare chiar a-ntrecut-o. Si nu se pomenea pe atunci nici de atatea boale, nici de atatia doftori. Asa e, pe de o parte; dar pe de alta, ia sa ne gandim cati dintr-o generatie ajungeau, nu la adanci batranete, nici la barbatie, dar macar la tinerete. Mureau o suta de copii si scapa d-abia unul ca sa ajunga la tinerete; din o suta de tineri, unul ajungea la barbatie, din zece barbati, unul d-abia pasea pragul batranetelor. Care va sa zica e cuminte sa nu prea laudam vremile, nici pe acele trecute, nici pe cele prezente, ba eu cred c-ar fi si mai cuminte sa nu le prea laudam nici pe cele viitoare. Erau, si pe vremuri, si boale si doftorii, ca si acuma; ceea ce le lipsea parintilor nostri, iar noi am inceput sa avem, si fireste o sa avem din ce in ce mai multe, sunt mijloacele de intampinare a raului si-mpiedicare a raspandirii lui. Boale ingrozitoare, contra carora altadata omul nu mai stia alta arma de lupta decat invocarea cerului sau a infernului - maslul ori descantecul - astazi le putem birui sigur: dr. Babes sa traiasca! Molime cari pustiiau continente intregi fara chip de impotrivire din partea bietei omeniri smintite de groaza, «biciuri pe cari cerul parca le nascocise pentru a pedepsi faradelegile pamantului» se dau azi inapoi neputincioase in fata unei circulari a simpaticului meu amic dr. Obreja. Stiintei triumfatoare, omenirea recunoscatoare! * Si cu toate astea, curios fenomen! Oricine se poate intreba, bine, daca stiinta poate intampina si birui astazi cauzele mortii fara vreme, in copilarie, in tinerete si la barbatie, pentru ce atat de rar oamenii ajung astazi la batranete mai inaintate, necum la adanci? E usor de raspuns: pentru ca astazi, inainte de batranete inaintate, moartea e la vreme. Altadata oamenii traiau mai putini, dar traiau mai mult; astazi traiesc mai multi, dar traiesc mai putin. De unde, putem trage urmatoarea formula savanta: longevitatea sta in raport direct cu mortalitatea. Care sa fie cauza acestei aparente anomalii? Multi au studiat intrebarea si au dat, dupa puterile lor, un raspuns mai mult sau mai putin plauzibil. De exemplu. * Unii zic ca nu poate fi aci decat o chestie economica. Pe masura ce se-nmultesc oamenii, lupta pentru trai devine mai grea; de aci, exces de oboseala, uzura mai repede a energiei: omul de astazi se traieste in cinzeci de ani cat se traia omul de pe vremuri intr-o suta, -viata mai scurta, dar poate mai plina. Apoi, masinismul, capitalismul, alcoolismul, etc, etc. Degenerescenta! striga altii. Omenirea slabeste pe zi ce merge. Armonia anatomica si fiziologica a omului se preschimba mereu. Unele organe menite sa cheltuiasca energie capata putere covarsitoare asupra altora menite sa stranga energie si s-o iconomiseasca: un caz analog cu al bugetelor vecinie soldate cu deficit, osandite a se echilibra vecinie cu imprumuturi. De unde - fireasca urmare - criza! - Da, adaoga acesti savanti; omul va ajunge cu vremea sa aiba ca infatisare normala infatisarea caricaturilor regretatului nostru amic Jiquidi: un cap foarte mare pe un trupusor mai mic decat capul O domnisoara pudica n-are sa-si mai poata acoperi ochii cu mainile Asa ochi mari si asa manusite mititelute! Si totusi, cu asa capete colosale, omenirea va sfarsi prin a fi nebuna. Nebunia va fi odinioara starea normala a mintii omenesti. Planeta noastra va fi un vast balamuc! Biata omenire! Dupa atata prostie, frumos sfarsit! in fine, alti intelepti pretind ca scurtimea vietii se datoreste numai si numai sistemei democratice, care tinde a egaliza, a nivela pe toti muritorii: sa traiasca toti, putin, dar egal! * Asa zic unii si altii. Eu sunt de alta parere. Pricina pentru care omul, aiba cea mai solida cherestea, nu poate ajunge astazi la o varsta in adevar respectabila este: zgomotul. Dintru-nceput, va rog sa nu uitati ca, relativ cu populatia, cazurile de longevitate sunt mai numeroase la sate decat in orase, si in orasele mici mai numeroase decat in cele mari. Cu cat orasul e mai mare, cu atat longevitatea e mai rara Zgomotul Cu cat omul are mai multi copii cu atata-mbatraneste mai de graba. De ce? invatatorii in genere se prapadesc de vreme De ce? Zgomotul. Ati observat la Mosi ca de pe la zece dimineata toata lumea e mai mult ori mai putin beata, si pe urma, toata ziua, din turta dulce-n turta dulce, ajung seara toti turta? De ce? Din bautura toti? Nu! din pricina zgomotului Bucuresti! oras fara monumente si fara istorie, pana la istoria monumentala a lui Gion, exista oare pe lume vreun loc unde sa gasesc eu mai mult zgomot decat in sanul tau? Birji - tramvaie, - tramcare, - fluiere ~ sirene - clopotei - clopote - precupeti, - «Universul»! - «Epoca»! - «Adevarul» de maine! -carute de nisip goale in fuga mare - camioane cu sine de fier la pas -flasnete - canllonul de la l'Independance - doua muzici pe bulevard si una la birt la Cosma - vrabiile de la Palat Si apoi se tot mira unii ca se-ndesesc cazurile de nebunie si de sinucidere! Cum sa n-avem clavir la cap! Sfinti imparati, patronii Bucurestilor, rugati-va pentru noi bucurestenii! * Dar pentru numele lui Dumnezeu! mintea sta in cap, si urechile sunt niste usi deschise ale mintii, precum ochii ii sunt ferestrele; si ferestrele le mai poti inchide, ca ai perdele, dar usile sunt deschise de perete! Iata! sa ajungi a ferici cu atat mai mult pe cineva cu cat are usile mai darapanate, mai in neputinta de a functiona cum se cade! Daca vedeti pe un batran foarte venerabil pe stradele Capitalei, sa stiti ca e surd: altfel nu putea ajunge la atata batranete. Daca vedeti pe cineva preumblandu-se vesel, cu figura senina, fara umbra de crispatiune, invidiati-l! e surd, fericitul! A trecut de mult varsta de aur, cand alte sunete nu erau pe lume decat glasurile naturii generoase, acompaniate de ciobanasul arcadian pe un fluier cu doua tevi de trestie. De atunci, incet-incet, longevitatea a ajuns tot mai rara; ea tinde a disparea si va disparea cu desavarsire Se va mai intoarce oare? Da! poate sa se mai intoarca, atunci cand omenirea va intra in varsta de cauciuc, atunci cand vom avea sine de cauciuc, roti de cauciuc, potcoave, carute, fluiere, sirene, clopotei si clopote, tobe si trambite de cauciuc. Pana atunci, ferice de acei ce au urechi de cauciuc! |
|||
Pune poezia Sgomot pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |