SUVERAN SI CURTEZAN

Autentificare

Parola?  Creare album poezii Publicati poeziile online. Ultimele adaugari "Sa-mi spui..." Introspectie in inalt Antiprimavara A fi (actor pe scena vietii) Fara (uni)forma Total autori 184

Satira democratica

Un imparat odinioara - si suveranii-s muritori! -;

Avea din fire slabiciunea ca stranuta prea deseori.

Acest cusur, la urma urmii, de-i cauta, nu-i vreun pacat,

Dar sunt cusururi populare ce nu merg la un imparat.

Ce leacuri nu-ntrebuintase! ce rugaciuni la Dumnezeu,

Protector tronurilor! - geaba: sarmanul stranuta mereu!

Un curtezan intim l-intreaba: “De ce esti tot posomorat

Si tot mahnit, marite doamne?” “Nu stii cat sunt de amarat!

Stranutul meu leac nu gaseste; vai! ma sfiesc, nu pot sa ies,

La Camera, Senat, parada: se simte ca stranut prea des.

Din pricina stranutaturii eu sunt un print nenorocit”

“De ce, maria-ta?” intreaba curteanul sau cel favorit.

“Cum? nu-ntelegi?” “Da, insa, sire, ori sa stranuti, ori ce sa faci,

La toti maria-ta, ca mie, la toti miroase-a odagaci!”