Alea jacta est

Am plecat
Necunoscutul mi-a zis: 'Vino, te-astept'.
Am plecat in explorarea unor semne de-ntrebare
Si-am pasit cu majestatea ultimului intelept
Pragul vechilor legende
Mizgalite la-ntimplare
Pe un colt de pergament !

Paznicii nemarginirii mi-au deschis negrele porti
Si-astazi ratacesc in golul dintre soare si pamint
Si ce-ncet ma duce vintul -
Parca-ar duce la mormint
Cel din urma mort al lumii,
Cel mai singur dintre morti.

Ma-nfasor in atmosfera cimitirilor din haos
Cite sint?
Nu le stiu decit noctambulii
Si poetii -
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credinta,
Nici repaos,
Nici rabdarea sa-si astepte termenul obstesc al vietii.
Ma-nfasor in rozul-verde,
In albastrul-violet,
Si in aurul din soare,
Si-ntr-o clipa ma preschimb
Intr-un nimb enorm -
Un nimb
Preursit sa-mbrace fruntea primului Anahoret.
Ma topesc cu amintirea unei vieti traite-n somn,
Ma-ntregesc cu nostalgia primelor imbratisari,
Si din cele doua forme -
Cea de azi
Si cea de ieri -
Ma-ntrupez in al veciei si-al imensitatii Domn !

Da
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit -
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vint,
Celor ce plutesc in versuri,
In coloare
Si in cint,
Celor ce plutesc de-a pururi dupa cum le-a fost ursit
Da
Sunt Domnul celor vesnic plutitoare-n infinit.