ECHINOX DE TOAMNA
Asculta, Doamna!...
Asculta glasul echinoxului de toamna,
Ce aiureaza-n varful unui plop
Strident,
Dar intelept ca un Esop...
In locul veveritei de-asta-vara,
Pe care padurarul vrea s-o-mpuste
(Fiindca-ncercase sa te muste),
Pe-aceeasi craca sta acum o cioara!...
E simbolul idilelor defuncte —
Idilele de vara (la munte sau la mare).
Un scriitor,
O cetitoare,
O strangere de mana,
Un “ah!”,
O sarutare...
Si-n urma : puncte, puncte, puncte...
E tot ce-a mai ramas din noi —
Din papadia
Iubirii noastre scurte de-asta vara :
Un plop pe malul Oltului,
O cioara
Si-un glas ce pastiseaza vesnicia!...
Asculta-l inc-o data, Doamna...
E glasul echinoxului de toamna...
Autor: Ion Minulescu
Poezia ECHINOX DE TOAMNA de Ion Minulescu
|
