Epilog sentimental

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si lasa-ma sa plec !
Tu nu-ntelegi
Ca-n orchestrarea intregirii noastre
Nu-i ciripit de pasarele-albastre,
Ci-i racnet doar de bestie turbata,
Ce-ti singereaza-obrajii si te musca
De cite ori incerci s-o-nchizi in cusca
Sau de piciorul patului s-o legi ?

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
Si nu-ti mai cer nimic !
Tu n-ai ghicit
Ca melodia intregirii noastre s-a sfirsit
Si toata fericirea-mprovizata
Cu care ne-avintam tot mai departe
N-a fost decit iluzia ca ne-am iubit
Ca doua manechine cu suflete de vata,
Pastrate-ntr-o vitrina cu geamurile sparte ?

Da-mi ochii-ti plinsi, sa-i mai sarut odata,
C-atita doar mi-e dat sa-ti mai sarut,
In cinstea intregirii noastre din trecut,
Din care-acum n-a mai ramas nimic
Decit o falsa fresca-n mozaic,
Pe care niste ghiare de bestie turbata
Insingereaza doua imagini omenesti !
Nu le cunosti ?
Incearca -
Si-ai sa ti le-amintesti !